Bine ati venit la Centrul Medical Veterinar VETS 4 ALL PETS

Animalutul dumneavoastra de companie este cel mai bun prieten al dumneavoastra si tovarasul dumneavoastra fidel pe viata. La Centrul Medical Veterinar VETS 4 ALL PETS, noi intelegem relatia speciala pe care o impartasiti cu animalutul dumneavoastra de companie. Pentru ca el, respectiv, ea merita numai cele mai bune servicii veterinare disponibile, personalul Centrul Medical Veterinar VETS 4 ALL PETS se dedica si se angajeaza sa va trateze animalutul de companie cu grija, compasiune si cele mai recente tehnici medical-veterinare. Pe masura ce veti continua sa cititi si sa explorati website-ul nostru, speranta noastra este ca va veti convinge de devotamentul nostru pentru familia dumneavoastra si de serviciile de calitate pe care noi le oferim in domeniul medicinii veterinare.


duminică, 24 octombrie 2010

TUSEA de CANISĂ (TRAHEOBRONȘITA INFECȚIOASĂ)

Prezentare Generală

Ai putea crede că patrupedul tău canin are ceva rămas în gât. Tusea asociată traheobronșitei infecțioase acute sau tusei de canisă, este o tuse puternică, ca un claxon, uneori urmată de vomă.

Traheobronșita infecțioasă canină, cunoscută, de asemenea, și sub numele de complexul tusei de canisă, face referire la un grup de boli respiratorii infecțioase contagioase acute, care poate cauza inflamația laringelui, traheii, bronhiilor și a pulmonilor. Traheobronșita infecțioasă constă într-o reacție inflamatorie la nivelul căilor respiratorii. Această inflamație, de regulă, determină creșteri variabile ale secrețiilor traheobronșice (mucus și „spută”) și o tuse.

Tusea de canisă este o inflamație extrem de contagioasă a traheii și arborelui bronhic cauzată de un virus contagios (de fapt, de mai multe virusuri, respectiv, adenovirusul-2 canin, reovirusul canin [implicare redusă] virusul parainfluenței canine și virusul maladiei Carre [jigodia canină]) sau/și de o bacterie (Bordetella bronchiseptica). Bordetella bronchiseptica este cel mai frecvent agent bacterian izolat și virusul parainfluenței canine este cel mai frecvent virus descoperit la câinii cu traheobronșită infecțioasă canină. Virusul maladiei Carre (jigodia canină) poate mima aceste semne și determină o boală sistemică (în întreg organismul).

În afara cauzelor infecțioase (contagioase) ale traheobronșitei, alte afecțiuni ale căilor respiratorii superioare și inferioare pot determina simptome similare cu cele ale infecției traheobronșice infecțioase. Medicul dvs. veterinar va trebui să efectueze diferite teste pentru a exclude unele dintre aceste alte afecțiuni. Acest lucru este valabil mai ales în cazul în care tratamentul inițial al afecțiunii nu determină un răspuns adecvat. Lista potențialelor cauze ale acestor simptome este foarte lungă:

· Faringita (tonsilita sau amigdalita)

· Infecțiile cavității bucale cu însămânțarea arborelui traheobronhic

· Edemul laringian

· Paraziții intestinali (viermi) aflați în curs de migrare pulmonară

· Infecțiile fungice ale pulmonilor

· Pneumonia

· Pneumonia de aspirație („ab ingestis”)

· Paraziții tractului respirator

· Colapsul traheal

· Bronșita alergică sau bronșita cronică

· Inhalarea unui corp străin (ceva este cu adevărat blocat în gât)

· Boli cardiace

· Tumoră sau cancer de pulmoni sau trahee

· Traumatisme ale traheii

Boala este prezentă cel mai adesea la câinii aflați într-o populație cu o densitate mare de animale sau într-o pensiune canină. Agenții infecțioși pot fi transmiși prin intermediul aerului sau prin contact cu suprafețele contaminate. Cățeii și câinii mai tineri prezintă riscul cel mai mare de infectare, dar chiar și câinii bătrâni pot dobândi tusea de canisă. Afecțiunea este frecvent întâlnită în mod deosebit la câinii tineri, nevaccinați.

În cazul în care mecanismele de curățare respiratorie sau imunitatea sunt deficitare, pneumonia se poate dezvolta din infecția primară sau datorită invadatorilor bacterieni secundari. Unele virusuri și bacterii au o predilecție pentru cavitatea nazală și mucoasele ochiului (conjunctiva), ducând la semnele unei infecții a tractului respirator superior, similare cu cele ale unei răceli umane.

Perioada de incubație din momentul în care câinele contractează pentru prima dată infecția și până în momentul în care simptomele se dezvoltă este, de obicei, între 3 și 10 zile, iar simptomele pot dura zile sau săptămâni. O tuse ușoară până la moderată fără alte simptome este, de regulă, auto-limitantă; cu toate acestea, în cazuri ocazionale, aceasta se cronicizează, respectiv, se prelungește în timp și cauzează o bronșită cronică.

Ce ar Trebui să vă Atragă Atenția

Tusea de canisă determină o varietate de simptome care pot varia ca severitate.

· Semnele problemelor respiratorii superioare, cum ar fi conjunctivita (ochii iritați), rinita („curgerea nasului”) sau strănutul pot fi observate.

· Tusea. Simptomele clasice sunt crizele (accesele) de tuse puternică, horcăitoare care se agravează odată cu activitatea sau agitația și pot persista mai multe minute. Câinele se va comporta adesea ca și cum ar avea ceva rămas în gât și regurgitează sau vomită lichid după ce tușește. În cazul în care se dezvoltă pneumonia bacteriană secundară, câinele, de multe ori, prezintă semnele mai severe de boală, cum ar fi lipsa poftei de mâncare, depresie sau febră.

· Pierderea poftei de mâncare

· Depresie

· Febră

· Respirație dificilă

Oricare dintre aceste semne, vor trebui să vă determine să-i faceți o vizită medicului dvs. veterinar pentru a vă asigura că nu s-a instalat pneumonia.

Diagnosticul

Istoricul medical complet va releva, de regulă, expunerea recentă la o canisă sau la alți câini. Adesea, diagnosticul este realizat numai pe baza istoricului medical și a semnelor clinice tipice. Sensibilitatea traheii este prezentă în majoritatea cazurilor. Testele de diagnostic sunt necesare pentru a identifica (confirma) tusea de canisă și pentru a exclude alte boli. Aceste teste pot fi reprezentate de:

· Examinarea clinică

· O radiografie toracică poate fi recomandată cu scopul de a stabili dacă pneumonia este prezentă.

· Testele de laborator de sânge uzuale – o hemoleucogramă sau profilul biochimic nu sunt necesare, cu excepția cazului în care animăluțul dumneavoastră de companie prezintă semnele bolii generalizate, letargie, febră, tuse productivă, scurgeri nazale tulburi sau lipsa poftei de mâncare. De asemenea, un profil biochimic de sânge este important în cazul în care animăluțul de companie este în vârstă sau a avut anterior boli diagnosticate.

· Un examen al fecalelor prin metoda flotației va trebui să fie efectuat pentru a exclude paraziții intestinali. Acest examen va trebui efectuat la toți cățeii, cu excepția cazului în care aceștia au fost supuși în prealabil unui program regulat de deparazitare.

De la caz la caz sau în cazul în care afecțiunea nu se ameliorează într-un interval de 3-7 zile, efectuarea testărilor suplimentare se dovedește necesară:

· În cazul în care sunt observate semne de implicare a ochilor, corneea trebuie să fie examinată cu atenție. Această examinare trebuie să includă, de asemenea, teste care pot detecta un ulcer cornean (mai ales în cazul în care ochiul pare dureros).

· Radiografiile toracice (sau filmele repetate) pot fi necesare pentru a urmări evoluția bolii.

· O traheoscopie și o bronhoscopie trebuie efectuate în cazul în care un corp străin este suspectat din anamneză (istoricul medical al pacientului) și din revizualizarea radiografiilor sau în cazul în care se constată un răspuns slab la tratament.

· O cultură și un examen citologic al lichidului bronhic trebuie efectuate. Acest lucru este cu atât mai important cu cât există suspiciunea unei bacterii rezistente sau confirmarea unei pneumonii severe. Procedeul se numește „spălătură traheală” și poate fi efectuat sub anestezie locală (plasarea unui ac prin trahee și introducerea de lichid în interiorul acesteia) sau prin anestezierea scurtă a câinelui pentru a obține lichid din pulmoni. Acest lichid este apoi examinat la microscop și însămânțat pentru evidențierea bacteriilor.

· Testele fungice pot fi indicate pe baza rezultatelor radiografiilor în zonele endemice de infecții fungice, cum ar fi histoplasmoza și blastomicoza.

Tratamentul

Terapia este controversată deoarece boala este, de obicei, autolimitantă (ca o răceală umană) și, în cazul în care o infecție virală este suspectată, antibioticele nu pot distruge, respectiv, ucide virusul. Aceste lucru este valabil mai ales în cazurile ușoare, necomplicate în care tratamentul este de susținere – spre deosebire de cel administrat unei persoane cu o răceală gravă. Tratamentele pentru tusea de canisă poate include unul sau mai multe din următoarele:

· Suprimantele tusei (antitusive) sunt adecvate pentru unele animăluțe de companie cu tuse de canisă. Ele sunt indicate atunci când tusea este frecventă și extenuantă și nu există dovezi ale existenței pneumoniei. Medicul vostru veterinar poate discuta cu dvs. argumentele pro și contra ale acestui tratament. Preparatele injectabile sau pastilele (butorfanol) sunt, adesea, utilizate, dar, ocazional, un medicament mai puternic este necesar (substanțele înrudite cu codeina, cum ar fi hidrococodonul – Hycodan, Tussinex) pentru a rupe ciclul tusei în cazurile severe. O primă injecție de butorfanol poate ajuta la ruperea ciclului tusei. Nu utilizați medicamentele umane eliberate fără rețetă (cum ar fi Robitussin, etc.) fără a vă consulta în prealabil cu medicul dvs. veterinar.

· Antibioticele sunt utilizate la unii pacienți, mai ales în cazul în care infecția cu Bordetella bronchiseptica sau vreo infecție bacteriană secundară este suspectată. Din păcate, nu există un „test rapid” pentru această infecție. În cazul în care Bordetella bronchiseptica este izolată la examinările bacteriologice, un antibiotic puternic este necesar (deoarece multe dintre antibioticele uzuale, cum ar fi amoxicilina nu vor reuși, de obicei, să ucidă această bacterie). Unele dintre aceste antibiotice puternice nu pot fi administrate decât prin injectare. O parte din antibioticele puternice, uzual folosite și administrate pe cale orală (enrofloxacina – Baytril sau alte fluoroquinolone) nu trebuie utilizate la cățeii aflați în perioada de creștere rapidă. Ocazional, un antibiotic de tipul gentamicinei poate fi administrat prin nebulizare („vaporizare”) în spitalele veterinare pentru a împiedica transmiterea infecției la pacienții sănătoși.

· Foarte rar, administrarea pe termen scurt a unui antiinflamator poate fi necesară pentru a calma o tuse severă datorată traheobronșitei; totuși, aceste medicamente pot diminua rezistența la bacteriile secundare și, prin urmare, contribuie la instalarea pneumoniei.

· În cazul pacienților cu forme ușoare, necomplicate de boală, este posibil să nu fie prescrisă nicio medicație sau numai un antitusiv slab.

· Dacă simptomele nu se ameliorează sau în cazul în care acestea se cronicizează, o reevaluare atentă, incluzând lavajul traheal, testele de sânge și o radiografie toracică, este indicată.

Îngrijirea la domiciliu

Tratamentul optim pentru animăluțul dvs. necesită o combinație a îngrijirii veterinare profesionale cu cea oferită de dvs. la domiciliu. Perioada care urmează poate fi critică, mai ales în cazul în care starea câinelui dvs. nu se îmbunătățește rapid.

· Deparazitarea internă a cățeilor este binevenită în cazul în care aceștia nu au primit recent astfel de tratamente.

· Administrați-i câinelui dvs. medicația prescrisă întocmai cum v-a fost recomandată de către medicul dvs. veterinar și aveți în vedere să vă anunțați medicul în cazul în care întâmpinați dificultăți în tratarea animăluțului dvs.

· Este posibil să fie necesare efectuarea altor radiografii toracice de control.

· Rețineți, vaccinarea poate fi efectuată, de obicei, împotriva virusului parainfluenței canine, adenovirusului canin de tip 2 și a virusului dizenteriei canine (jigodia canină). Astfel de vaccinări ajută la prevenția traheobronșitei infecțioase. Un vaccin împotriva Bordetella bronchiseptica (Nobivac KC, cu administrare intranazală) poate fi, de asemenea, administrat. Acesta este util mai ales în cazul animăluțelor de companie frecvent expuse la alți câini.

Pentru a preveni răspândirea tusei de canisă, țineți-vă câinele departe de alți câini timp de cel puțin o săptămână. În plus, puteți face următoarele:

· Limitați mișcarea și impuneți perioade de repaus; nu faceți activități sau nu vă jucați cu câinele dvs. Activitatea, adesea, inițiază perioadele de tuse puternică și sâcâitoare.

· Încurajați aportul adecvat de lichide pentru a menține starea de hidratare. Oferiți-i alimente de consistență scăzută (moi) în cazul în care hrana uscată îi irită gâtul.

· În cazul în care, câinele dvs. poartă în mod obișnuit o zgardă de forță, scoateți-o sau înlocuiți-o cu un ham pentru a reduce iritarea căilor respiratorii.

· Evitați factorii stresanți de mediu, incluzând praful din casă, vaporii, fumurile chimice și fumul de țigară.

· Pentru a mobiliza secrețiile și pentru a reduce tusea, câinele dvs. va trebui să beneficieze de un aer umidificat (de exemplu, amplasarea unui vaporizator în camera câinelui sau introducerea acestuia într-o baie de aburi, timp de 1-2 ore).

Prevenția

Vaccinările asigură o protecție foarte bună împotriva traheobronșitei infecțioase la majoritatea câinilor. Cu toate acestea, ca și în cazul tuturor vaccinurilor, protecția asigurată nu este de 100%, astfel că unii câini vor contracta tusea de canisă în ciuda vaccinării. Cele mai frecvente cauzele ale unei imunizări (protecții) post-vaccinale defectuoase sunt strict individuale și sunt consecința unui sistem imunitar slab, pe perioade limitate sau permanente.

joi, 21 octombrie 2010

Aplicarea unguentelor oftalmice la caini

Administrarea corecta a medicatiei oftalmice este esentiala pentru vindecarea rapida a animalutului dvs. de companie. Nu scapati din vedere sa va spalati mainile atat inainte, cat si dupa administrarea medicatiei pentru a evita contaminarea si/sau diseminarea infectiei. In cazul in care ochiul cainelui dvs. este dureros, s-ar putea sa aveti nevoie de un oarecare ajutor pentru a va imobiliza companionul sau de o botnita pentru a evita muscaturile accidentale. Inainte de a incepe tratamentul, cititi cu atentie prospectul si insusiti-va indicatiile privind administrarea. Manipulati tubul de unguent folosindu-va de degetul mare si de degetul aratator. Se recomanda ca mana care manipuleaza tubul de unguent sa fie asezata pe crestetul capului cainelui dvs. pentru a ajuta la fixarea acestuia. Cu cealalta mana, cu ajutorul degetului mare, trageti in jos de pleoapa inferioara. Celelalte degete ramase asezati-le sub falca cainelui pentru a sprijini capul. Presati tubul de unguent pentru a depune medicamentul pe marginea interioara (sau si mai bine, in saculetul format) a pleoapei inferioare. Aveti grija sa NU atingeti cu tubul suprafata ochiului. In ceea ce priveste cantitatea de unguent aplicata, medicul dvs. veterinar este cel care va face recomandarile. Caldura globului ocular ar trebui sa topeasca unguentul, ajutandu-l sa se distribuie pe toata suprafata ochiului. Cainele va clipi, contribuind la o si mai buna intindere a medicamentului pe toate componentele externe ale ochiului, in prima instanta. Nu va panicati! Este normal ca dupa aplicare, unguentul sa poata fi observat in colturile ochiului. Nu uitati sa va laudati cainele pe intreaga durata a procedurii si sa-i oferiti o recompensa gustativa dupa aplicarea unguentului.

joi, 14 octombrie 2010

Ghidul dvs. de urgente ale pisicilor


Urgentele pot aparea in fiecare zi. Dar daca sunteti informati si pregatiti, puteti creste semnificativ probabilitatea unui sfarsit fericit. Pentru a va ajuta sa invatati ceea ce puteti face atunci cand va confruntati cu o situatie de criza, am alcatuit o lista, respectiv, o brosura cu materiale informative si importante. Acest material a fost gandit numai ca un ghid. Daca pisica dvs. este ranita sau bolnava, va recomandam sa solicitati consultanta de specialitate de la medicul dvs. veterinar.
 
Cum sa executati resuscitarea cardio-pulmonara – Sa speram ca nu veti avea nevoie de aceste abilitati, dar invatarea modalitatii in care se executa resuscitarea cardio-pulmonara de baza va poate salva viata pisicii dvs.
Ce e de facut daca animalutul dvs. de companie se sufoca – Tinand cont de faptul ca animalutul dvs. nu poate vorbi cu dvs., invatarea semnelor specifice sufocarii si a ceea ce puteti face pentru pisica dvs. poate ajuta major si in multe situatii poate face diferenta intre viata si moarte.
Cum se aplica un bandaj – Invatarea modului in care se aplica un bandaj la pisica necesita ceva experienta. Un bandaj aplicat prea strans sau prea larg poate provoca chiar mai multe prejudicii.
Cum sa luati temperatura corporala a pisicii dvs. – Luarea temperaturii animalutului dvs. de companie, cu siguranta nu este o sarcina placuta sau una dintre cele favorite, dar este extrem de utila in stabilirea severitatii starii de boala a animalutului dvs.
Cum sa faceti un mini examen fizic (consult) acasa – Aflati cum sa va examinati pisica in cazul in care apare o urgenta reala.
Cum sa-i administrati pisicii dvs. tratamentul – Multe dintre animalutele de companie ranite sau bolnave vor avea nevoie de tratament. Invatati cum sa-i administrati pisicii dvs. tratamentul, rapid si usor.
Unele dintre urgentele obisnuite pot fi tratate initial acasa. In continuare, vom enumera cateva dintre situatiile de urgenta cu care v-ati putea confrunta.
Secretia Urechilor. Urechile au o secretie ceroasa normala (cerumenul), dar uneori, aceasta secretie este intr-o cantitate excesiva, are o culoare diferita sau un miros neplacut. In aceste situatii, tratamentul optim este asigurat prin oferirea ingrijirii la domiciliu si a celei veterinare de specialitate. Medicul dvs. veterinar va poate recomanda sa-i toaletati urechile animalutului dvs. ca masura preventiva sau ca parte a tratamentului in cazul unei probleme aflata in desfasurare. Este important sa evitati folosirea betisoarelor de urechi in incercarea de a curata profund in canalul auricular (al urechii), deoarece aveti toate sansele sa infundati reziduurile in canalul auricular si spre timpan. In farmaciile veterinare, exista o multitudine de produse de toaletare a urechilor, dar daca nu aveti niciun astfel de produs la indemana puteti folosi o solutie preparata rapid in casa. O solutie compusa dintr-o parte de otet alb (de mere si de miere) si 9 parti de apa poate fi utilizata pentru „spalarea urechii”. Aplicati aceasta solutie in ureche, in timp ce masati baza urechii pentru a dispersa solutia, apoi curatati mizeria si surplusul de solutie cu ajutorul bilelor/tampoanelor de vata. 
Problemele sau Leziunile Ochilor. Problemele ochilor pot fi deosebit de complicate. Ochii iritati sau durerosi, de obicei, determina animalutul sa se frece sau sa se scarpine, facand situatia si mai grava. Orice ochi rosu, dureros sau umflat trebuie sa fie examinat imediat de catre un medic veterinar. Impiedicati scarpinarea sau frecarea pana cand animalutul dvs. poate sa fie examinat. Puteti utiliza o solutie oftalmica sterila pentru toaletarea ochilor (de exemplu, serul fiziologic 0,9%) daca exista suspiciunea ca o substanta chimica sau un corp strain a ajuns in ochi. In cazul in care globul ocular a „iesit” din orbita – clatiti-l cu o solutie oftalmica sterila sau folositi un material textil moale sau o bucata de tifon imbibata cu un colir sau un unguent oftalmic si acoperiti ochiul. Transportati-va animalutul imediat la medicul veterinar.
Febra. Temperaturile corporale normale variaza de la 38 la 39,2 grade Celsius. Pipairea corpului, fruntii sau a nasului animalutului dvs. nu este o modalitate precisa de a stabili daca acesta este cu adevarat febril. Luati-i temperatura animalutului dvs. cu ajutorul unui termometru digital. In cazul febrelor de sub 40 grade Celsius, monitorizarea animalutului dvs. la domiciliu poate duce la remiterea spontana a acestora. Asigurati-va ca acesta continua sa manance si sa bea si luati-i temperatura de 3-4 ori pe zi. In cazul in care temperatura creste peste 40 grade Celsius, contactati-va cu promptitudine medicul veterinar. De asemenea, examinati-va animalutele pentru a sesiza daca exista eventuale focare de infectie, cum ar fi abcesele, nodulii la nivelul pielii, sangele in urina sau eforturile nereusite de a urina, stranutul sau respiratie dificila. In cazul in care sesizati oricare dintre aceste probleme, contactati-va medicul veterinar. Mai mult, daca febra este insotita de lipsa poftei de mancare sau letargie, solicitati imediat ca animalutul dvs. sa fie examinat si tratat de catre medicul dvs. veterinar.
Temperatura Corporala Scazuta (Hipotermia). Hipotermia este o problema grava si un adevarat pericol pentru sanatatea animalutului dvs. Animalutele nou-nascute bolnave pot deveni extrem de hipotermice chiar si intr-un mediu cald si placut. Este extrem de important ca astfel de animalute sa fie mentinute calde si, daca este posibil, indicat ar fi ca temperatura lor rectala sa fie monitorizata constant. Daca banuiti ca pisica dvs. ar putea suferi datorita hipotermiei, contactati-va imediat medicul veterinar. Intre timp (respectiv, pana ajungeti la medicul dvs. veterinar), folositi-va de niste paturele pentru a incepe procesul de reincalzire. AVERTIZARE! Nu va lasati pisica afara daca temperatura este extrem de scazuta, indiferent de perioada de timp, fara ca aceasta sa aiba acces la un adapost si caldura. Daca temperatura corporala a animalutului dvs. este mai mica de 36,6 grade Celsius, un consult medical-veterinar imediat este extrem de recomandat.
Degeraturile. In sezonul rece, chiar si animalutele de companie sunt susceptibile la degeraturi. Daca suspectati ca animalutul dvs. are degeraturi, indepartati-l de mediul inghetat. Reincalziti tesuturile afectate in apa calda (de circa 40 grade Celsius), timp de cel putin 20 de minute, dar nu frecati sau masati zonele afectate. In caz contrar, puteti provoca leziuni mult mai insemnate tesuturilor degerate. De asemenea, NU folositi apa fierbinte in locul apei calde sau calaie. Dupa tratamentul initial, contactati-va medicul veterinar pentru o evaluare adecvata si un eventual tratament suplimentar.
Salivatia. In cazul in care este vorba de un episod acut de salivatie, o examinare vizuala rapida poate releva un corp strain, ingestia de substante chimice, prezenta unei formatiuni sau alte leziuni orale. Aveti grija sa nu va introduceti mana in gura animalutului pentru a evita sa fiti muscati. Clatiti-i gura cu apa pentru a ajuta la indepartarea gusturilor ciudate ale eventualelor substante chimice sau plante, deoarece „obiectele” cu gust amar tind sa provoace salivatie abundenta, mai ales la pisici. Observati atitudinea si comportamentul animalutului dvs. pentru a sesiza orice abatere de la normal. In situatia in care animalutul dvs. nu vomita, puteti sa-i dati sa bea apa. Daca animalutul dvs. se comporta normal si semnele se remit in cateva ore, terapia de urgenta, destul de probabil, nu mai este necesara; cu toate acestea, semnalati evenimentul medicului dvs. veterinar. In cazul in care animalutul dvs. a mancat sau a baut ceva care i-a indus salivatia, cititi eticheta de pe ambalajul produsului respectiv si contactati-va medicul veterinar pentru recomandari suplimentare.
Probleme Dentare. Nu exista o ingrijire la domiciliu adecvata in ceea ce priveste un dinte fracturat. Consultati-va medicul veterinar pentru recomandarile privind tratamentul. In cazul in care un dinte este complet dislocat din maxilar, introduceti-l in lapte integral – dintele nu va fi spalat si curatat cu peria – si solicitati imediat asistenta veterinara. Odata ce medicul dvs. veterinar trateaza problema, evitati sa-i oferiti pisicii dvs. obiecte dure de mestecat. Cat privesc alte probleme dentare, faceti in asa fel incat gura animalutului dvs. sa fie examinata de un medic veterinar.
Edemul Facial (Umflarea Fetei). Cel mai frecvent, edemul facial insoteste reactiile alergice. Acest tip de reactii apar ca raspuns la vaccinare, medicamente sau chiar la intepaturile de albina sau viespe. La pisici, uneori, edemul facial este asociat efectelor toxice ale acetaminofenului (binecunoscutul paracetamol, tylenol, etc.). Daca observati ca pisicuta dvs. are fata umflata, examinati-o pentru a sesiza daca prezinta semnele socului. In cazul in care aceasta are dificultati in respiratie, executati manevrele de resuscitare cardio-pulmonara. Indepartati orice insecta intepatoare sau acul acesteia in cazul in care reactia este consecinta unei muscaturi/intepaturi de insecta. Daca animalutul dvs. continua sa se „umfle” si are mancarimi, contactati-va medicul veterinar pentru a-i solicita sfatul privind administrarea difenhidraminei (Allerdryl, Banophen, Belix, Benadryl, Benahist, Benoject, Compoz, Diahist, Hyrexin, Insomnal, Nordryl, Tusstat, Twilite, Valdrene). In cazul in care pisica dvs. a intrat in contact (de cele mai multe ori, prin ingerare) cu acetaminofenul, contactati-va imediat medicul veterinar.
Reactiile Alergice. Reactiile alergice pot varia de la usoare la severe si exista posibilitatea ca dvs. sa nu realizati ca pisica dvs. dezvolta o astfel de reactie alergica decat in momentul in care aceasta din urma nici nu se mai pune in discutie sa mai poata fi tratata la domiciliu. Reactiile alergice pot aparea in timp ce animalutul dvs. de companie se afla in tratament, dupa vaccinare sau chiar ca urmare a unei intepaturi provocate de o albina sau viespe. Cel mai adesea, reactiile alergice produc umflarea fetei si urticarie (mancarime), dar unele animalute de companie pot dezvolta simptome mai grave. Verificati daca pisica dvs. prezinta semnele socului cum ar fi gingiile palide, slabiciune sau respiratie dificila. In cazul in care animalutul dvs. de companie are dificultati de respiratie executati manevrele de resuscitare cardio-pulmonara. In cazul in care este posibil, indepartati insecta sau acul insectei daca reactia este provocata de o muscatura de insecta. Daca animalutul dvs. s-a umflat si are mancarimi, contactati-va medicul veterinar pentru a va oferi recomandari privind utilizarea si administrarea difenhidraminei (Allerdryl, Banophen, Belix, Benadryl, Benahist, Benoject, Compoz, Diahist, Hyrexin, Insomnal, Nordryl, Tusstat, Twilite, Valdrene).
Abcesele. Un abces reprezinta o punga, o umflatura sau un nodul care contine puroi. Uneori, abcesul se sparge si puroiul va incepe sa se scurga. In cazul in care se intampla acest lucru si locul de spargere este redus ca dimensiuni, toaletati zona cu apa oxigenata sau Betadine. Adesea, rana este lasata deschisa pentru a se drena in timpul procesului de vindecare. In timpul vindecarii, aveti grija ca animalutul dvs. sa nu se linga in zona abcesului. Daca este necesar, puteti folosi un guler elizabetan.
In cazul in care abcesul nu este deschis, medicul dvs. veterinar va poate recomanda aplicarea de comprese calde, timp de aproximativ 5-10 minute, de 3-4 ori pe zi, timp de 7-14 zile pentru la ajuta la intensificarea afluxului de sange in zona. Acelasi efect si chiar mai intens, il are tinctura de iod aplicata o data pe zi, timp de 7-14 zile. Cel mai bun lucru pe care-l puteti face in cazul unui abces este de a va prezenta animalutul de companie la medicul veterinar unde parul din zona afectata sa fi indepartat si abcesul sa fie examinat. Medicul dvs. veterinar, probabil, va punctiona abcesul, va drena si va spala puroiul. Exista posibilitatea ca animalutul dvs. sa trebuiasca sa fie sedat pentru a permite toaletarea si drenarea corespunzatoare a zonei. Antibioticele sunt adesea prescrise. In cazul in care animalutul dvs. este letargic, pare sa aiba dureri sau nu mananca – va rugam sa va consultati cu medicul dvs. veterinar.
Sangerarea. Apasati, apasati, apasati! Daca sesizati ca animalutul dvs. de companie sangereaza, in functie de localizarea leziunii, apasarea/compresiunea usoara cu un prosop curat se dovedeste in general utila in oprirea fluxului de sange. Pozitionarea regiunii afectate la un nivel superior fata de restul corpului poate, de asemenea, ajuta la diminuarea sangerarii. Infasurati zona lezata cu un prosop si legati-o cu banda adeziva si solicitati imediat ingrijire medical-veterinara de specialitate. Daca sesizati ca animalutul dvs. sangereaza, chiar si in cantitati reduse, atunci cand nu a existat niciun traumatism sau vreo problema care sa provoace acest eveniment sau daca acesta prezinta vanatai in absenta unei agresiuni, solicitati ingrijire medical veterinara cat mai curand posibil.
Sangele in Fecale. Sangele in fecale este un simptom comun la animalutele de companie. De obicei, sangerarile reduse nu sunt o urgenta reala in cazul in care animalutul in rest se comporta normal. Examinati-va animalutul. Verificati-i gingiile in ceea ce priveste culoare (acestea ar trebui sa fie roz) si urmariti-l pentru a constata daca exista si alte probleme. Animalutul dvs. mananca? Varsa? Exista alte semne de sangerare? Luati o proba din scaunul cu sange si faceti-i o vizita medicului dvs. veterinar.
Sangele in Urina. Daca observati prezenta sangelui in urina, prezentati-va animalutul la medicul dvs. veterinar pentru o investigatie. Examinati-va atent animalutul pentru a sesiza eventualele semne clinice asociate, cum ar fi prezenta durerii sau a eforturilor de a urina. Daca este posibil, prelevati o proba de urina eliminata (de buna voie) de animalutul dvs. si luati-o cu dvs. atunci cand ii faceti o vizita medicului dvs. veterinar. Investigati mediul de viata al animalutului dvs. de companie pentru a depista eventuala expunere la toxice (in special, raticidele anticoagulante).
Problemele de Urinare. Urinarea este un aspect important in mentinerea starii de sanatate a organismului. Urina este formata din diferite substante care sunt filtrate de rinichi si eliminate din organism. Existenta urinarii dificile poate duce la imbolnaviri grave. Observati modalitatile in care animalutul dvs. urineaza. Asigurati-va ca urina este eliminata in cantitatile adecvate. De asemenea, tineti sub observatie nivelul general de activitate al animalutului dvs., pofta de mancare si atitudinea acestuia. In cazul in care animalutul dvs. de companie intampina unele dificultati in a urina sau nu urineaza deloc, consultati-va imediat cu medicul dvs. veterinar pentru a determina cauza acestor probleme. Asigurati-va ca animalutul dvs. are la dispozitie o cantitate suficienta de apa si ca beneficiaza de oportunitati frecvente de a urina.
Voma. Terapia simptomatica a unui episod de varsaturi include oprirea consumului de hrana si apa (dieta alimentara si hidrica) timp de minim 3-4 ore. In cazul in care animalutul dvs. nu a varsat pana la sfarsitul acestui interval de timp, oferiti-i cantitati mici de apa (cateva linguri deodata). Continuati sa-i oferiti aceste mici cantitati de apa la fiecare 20 minute sau pana cand animalutul dvs. este hidratat. Dupa ce animalutul dvs. de companie s-a hidratat, oferiti-i treptat cantitati mici si frecvente dintr-o dieta usor digerabila (Hill’s prescription diet i/d, Royal canin Intestinal Feline sau Royal Canin Recovery Diet). Dietele preparate in casa pot fi compuse din orez fiert (ca sursa de carbohidrati) si piept de pui fara piele si os sau branza de vaci degresata (ca sursa de proteine). Hrana pentru bebelusi cu aroma de carne poate fi, de asemenea, utilizata. Revenirea la hrana obisnuita a pisicii trebuie sa se faca progresiv pe parcursul a 3-4 zile. In cazul in care varsaturile reapar sau sunt persistente sau se constata debutul altor simptome, contactati-va medicul veterinar cu promptitudine.
Daca observati aparitia letargiei, diareei, varsaturilor persistente sau a altor anomalii fizice (de exemplu, balonament abdominal, pozitie cifozata, etc.), contactati-va medicul veterinar. Animalutul dvs. de companie are nevoie de ajutorul dvs. si de ingrijirea de specialitate pe care medicul dvs. veterinar i-o poate oferi.
Voma & Diareea. Terapia vomei si a diareei este dependenta de cauza care sta la baza acestora. Inlaturati orice cauze cunoscute, cum ar fi posibilitatea de a consuma resturile din gunoi sau de la masa dvs., etc. Terapia simptomatica a unui episod de varsaturi include oprirea consumului de hrana si apa, timp de minim 3-4 ore. In cazul in care animalutul dvs. de companie n-a mai varsat pana la sfarsitul acestui interval de timp, puteti sa-i oferiti mici cantitati de apa (cateva linguri deodata). Continuati sa-i oferiti cantitati reduse de apa la fiecare 20 de minute sau pana in momentul in care animalutul dvs. este hidratat. Dupa ce acesta s-a hidratat, oferiti-i treptat o dieta usor digerabila. Solutiile de electroliti care se administreaza pe cale orala, cum ar fi Pediolyte, Gesol (disponibile in farmacii) se pot dovedi, de asemenea, benefice pentru asigurarea hidratarii si inlocuirii electrolitilor pierduti.
In ceea ce priveste alimentatia, limitati-va la un singur fel de hrana care in mod normal este bine tolerata de animalutul dvs. sau discutati cu medicul dvs. veterinar despre o dieta alternativa sau una tip prescrisptie. Dietele blande si usor digerabile preparate in casa pot fi compuse din orez fiert (ca sursa de carbohidrati) si carne de pui fiarta, fara piele si os, sau branza de vaci dietetica (ca sursa de proteine). Revenirea la hrana obisnuita a pisicii trebuie sa se faca treptat pe parcursul a 2-4 zile. Oferiti-i cantitati mici si dese. Tineti sub observatie activitatea generala si pofta de mancare a pisicii dvs. si urmariti indeaproape daca exista sange in fecale, daca semnele clinice se agraveaza, daca pisica dvs. este letargica sau daca aceasta varsa in continuare. Contactati-va medicul veterinar daca sesizati oricare dintre aceste simptome sau aveti alte intrebari si nelamuriri.
Diareea. Unele pisici nu sunt foarte pretentioase cand vine vorba de ceea ce mananca. Din acest motiv, diaree este o problema comuna. In cazul in care animalutul dvs. face diaree, oferiti-i apa proaspata la discretie pentru a preveni deshidratarea acestuia. Solutiile de electroliti, care se administreaza pe cale orala se pot dovedi eficiente in asigurarea hidratarii si a inlocuirii electrolitilor. Eliminati orice cauza cunoscuta care ar putea provoca aparitia diareei, cum ar fi accesul la gunoaie sau la resturile de la masa dvs., etc. Limitati dieta la o singura hrana care in mod normal este bine tolerata de animalut sau consultati-va cu medicul dvs. veterinar cu privire la o dieta alternativa sau la una tip prescriptie in cazul in care diareea este persistenta sau reapare. Utilizarea temporara a unui regim alimentar bland poate fi de ajutor si poate fi preparata acasa; o reteta frecvent utilizata in astfel de situatii este reprezentata dintr-un amestec in parti egale de carne de vita fiarta si orez, cu morcov, albitura (radacina de patrunjel, pastarnac si telina) si ardei gras. Animalutul va fi hranit cu cantitati mici din acest amestec, de mai multe ori pe zi. Altfel spus, cantitati mici si dese! Tineti sub observatie activitatea generala si pofta de mancare a pisicii dvs. si urmariti indeaproape daca exista sau nu sange in fecale, daca semnele se agraveaza, daca pisica devine letargica sau daca debuteaza voma. Contactati-va medicul veterinar daca sesizati oricare dintre aceste simptome sau daca aveti alte intrebari sau nelamuriri.
Constipatia. In cazul in care animalutul dvs. elimina fecale care par foarte dure si uscate si mananca, bea si se comporta normal, puteti incerca sa va tratati animalutul acasa prin adaugarea fibrelor in hrana. Fibrele pot fi benefice si pot fi adaugate prin suplimentarea hranei cu o cantitate mica de dovleac conservat sau de tarate. Incurajati miscarea frecventa si oferiti-i apa proaspata si curata din abundenta. Unele pisici reactioneaza bine la produsele tip laxative disponibile in farmaciile veterinare, in timp ce altele isi regleaza tranzitul intestinal in urma administrarii unei cantitati mici de ulei vegetal (uleiul de masline, uleiul de parafina, etc.) adaugat in hrana lor. Daca un animalut este suferind si/sau deshidratat, nu mananca, este letargic sau se forteaza sa defece fara succes, consultati-va medicul veterinar. Aveti in vedere faptul ca animalutul dvs. s-ar putea sa necesite sa fie internat pentru a beneficia de terapia cu lichide, clisme si eventual, de evacuarea manuala a fecalelor, care, adesea, necesita anestezie generala. Clismele nu sunt recomandate a fi efectuate la domiciliu in lipsa supravegherii unui medic veterinar.
Prolapsurile. Un prolaps reprezinta deplasarea/exteriorizarea unui organ prin piele. De obicei, termenul de prolaps este utilizat facand referire la uter, vagin sau rect. In cazul in care sesizati prezenta unui tesut care proemina pe la nivelul unui orificiu natural al corpului, umeziti-l cu ser fiziologic utilizand un prosop curat imbibat cu ser si transportati-va animalutul la medicul dvs. veterinar. Nu-i permiteti animalutului dvs. sa se linga sau sa se rontaie in aceasta zona. ATENTIE! Nu incercati sa repuneti tesutul prolabat inapoi in interiorul organismului animalutului. Aveti toate sansele sa provocati mai multe leziuni decat sa va ajutati animalutul.
Tusea. Reduceti la minim efortul si factorii stresanti pana in momentul in care cauza problemei este determinata. Oferiti-i animalutului dvs. posibilitatea de a se odihni intr-o zona bine ventilata si apoi contactati-va medicul veterinar. NU-i administrati pisicii dvs. medicamente de uz uman, eliberate fara reteta, cum ar fi Robitussinul, aspirina, paracetamolul, Nurofenul sau ibuprofenul, care poti fi extrem de toxice (chiar si in doze mici) la pisici. Discutati mai intai cu medicul dvs. veterinar inainte de a incerca oricare dintre aceste remedii. Administrati-i pisicii dvs. numai medicamentele prescrise de catre medicul dvs. veterinar, conform recomandarilor.
Respiratia Dificila. Respiratia dificila este o urgenta. Mentineti-va animalutul calm intr-un mediu linistit si aerisit, cu factori stresanti minimi. Prezentati-va imediat la medicul dvs. veterinar. Atunci cand sesizati pentru prima data ca animalutul dvs. de companie are probleme de respiratie, tineti sub observatie activitatea generala, capacitatea de efort, precum si interesul/implicarea acestuia in ceea ce privesc activitatile familiei. Pastrati o evidenta a poftei de mancare, a capacitatii de a respira confortabil (sau nu) a animalutului dvs. si notati prezenta oricaror alte simptome, cum ar fi tusea sau oboseala accentuata. Cand va prezentati la consultatie, luati cu dvs. toate medicamentele pe care animalutul dvs. le primeste pentru a le arata medicului dvs. veterinar.
Inflamarea Glandei Mamare. In functie de cauza inflamatiei glandei mamare, exista posibilitatea ca tratarea acestei probleme sa nu fie necesara si inflamatia sa se rezolve de la sine. La femelele care alapteaza, s-ar putea sa fie necesar ca pisoii sa fie intarcati. Limitati factorii stresanti si activitatea. Aplicarea compreselor reci sau calde pe lanturile mamare sau mamelele inflamate poate fi eficienta in unele situatii. Tinand cont de multitudinea afectiunilor care vizeaza glanda mamara a animalutelor de companie, cel mai intelept este sa solicitati opinia si sprijinul medicului dvs. veterinar pentru a stabili cauza care a generat inflamarea. Tratamentul cu antibiotice, medicamente contra durerii (antialgice) sau excizia chirurgicala a uneia sau a mai multor glande pot fi recomandate de la caz la caz.
Distocia. Nasterea pisoilor este un eveniment stresant, atat pentru dvs., cat si pentru animalutul dvs. Distocia este termenul medical utilizat pentru a descrie dificultatea de a da nastere puilor. In cazul in care pisica dvs. se confrunta cu o distocie, adesea, exista prea putine lucruri pe care le puteti face pentru a o ajuta. Mentineti viitoarea mama intr-o zona linistita in care sa nu-i fie distrasa atentia si sunati-va medicul veterinar. Monitorizati travaliul cu atentie pentru a detecta orice anormalitate. Daca ar fi sa descoperiti un pui blocat in canal, tractionati-l delicat si constant pentru a-l extrage la exterior. In cazul in care aveti orice fel de intrebare sau nelamurire privind succesiunea evenimentelor fatarii, contactati-va medicul veterinar sau centrul medical veterinar de urgenta local. In urmatoarele situatii, cel mai bun lucru pe care-l puteti face este sa va contactati medicul veterinar pentru asistenta:
· Daca pisica dvs. este gestanta de peste 70 zile sau daca etapa 1 a fatarii s-a prelungit pentru mai bine de 24 de ore fara sa se constate expulzarea vreunui pisoi. Etapa 1 a fatarii (sau mai exact, a travaliului) include initierea comportamentului de cautare si „confectionare” a cuibului, scaderea temperaturii corporale, diminuarea poftei de mancare si eventual, chiar aparitia varsaturilor.
· Daca contractiile puternice si sustinute (constante) au continuat mai bine de o ora fara expulzarea vreunui pisoi sau daca faza de repaus se mentine pentru mai mult de 4 ore, atunci cand mai exista pisoi care urmeaza sa fie fatati.
· Daca exista o scurgere vaginala urat mirositoare sau daca viitoarea mama varsa excesiv sau este extrem de letargica.
Imperecherea Nedorita. Cat privesc imperecherile nedorite, nu exista tratamente specifice pe care sa le puteti efectua la domiciliu si de asemenea, aceste situatii neplacute nu sunt considerate o situatie de urgenta. Dusurile reci dupa imperechere nu sunt eficiente! Singurul lucru pe care-l realizeaza acestea sunt cel mult o afectiune respiratorie. Exista cateva medicamente care au fost utilizate pentru a pune capat gestatiilor nedorite, dar niciunul dintre aceste medicamente nu s-a dovedit eficient in toate cazurile. Pisica dvs. poate primi un tratament pentru a pune capat gestatiei si chiar si asa aceasta poate sa da nastere puilor. Chiar daca multe pisici au fost tratate cu succes cu astfel de medicamente si nu au prezentat complicatii, exista riscul aparitiei efectelor secundare insemnate.
Scurgerile Vaginale. Tratamentul scurgerilor vaginale depinde de cauza care sta la baza aparitiei acestui simptom. In cazul in care observati prezenta unei scurgeri care provine de la nivelul vaginului animalutului dvs. de companie, cum ar fi sangele sau puroiul, consultati-va imediat medicul veterinar. In cazul in care animalutul dvs. este sterilizat si sangereaza, consultati-va cu medicul dvs. veterinar pentru a stabili cauza primara a problemei.
Parul Incalcit (Ghemotoacele de Par). Detasarea ghemotoacelor de par este insotita de o multitudine de posibile complicatii. Multi calti sunt ferm atasati de piele, astfel ca trebuie sa aveti o grija deosebita sa nu taiati piele in incercarea de a detasa ghemotocul de par. Incepeti prin perierea si pieptanarea portiunii de par incalcit cat mai temeinic cu putinta. Multe dintre ghemotoacele mici de par pot fi desfacute in urma unui periaj meticulos. In cazul in care caltii nu pot fi desfacuti, incercati sa-i faceti mai mici periind parul din jurul caltului. Dupa ce v-ati asigurat ca ghemotocul de par nu poate fi indepartat decat prin taierea parului, abia apoi da-ti fuga dupa foarfeca. Daca este posibil, luati un pieptene cu dintii fini si „strecurati-l” intre calt si piele. Acest tertip va va ajuta sa evitati taierea pielii. In cazul in care un pieptene cu dintii fini nu poate fi folosit, puteti sa incercati orice alt tip de pieptene. Odata ce pieptenele este asezat sub calt, taiati parul dintre calt si pieptene. Masinile de tuns sunt cea mai sigura si mai buna modalitate de a indeparta parul incalcit. Din pacate, majoritatea proprietarilor nu dispun de o masina de tuns proprie astfel incat sunt nevoiti sa faca uz de foarfece. Fiti foarte atenti. De multe ori, programarea animalutului dvs. la un frizer specializat in animalute de companie poate fi „cea mai usoara” cale.
Leziunile Pernitelor. In cazul leziunilor minore ale pernitelor, spalarea si curatarea cu povidone iodine sau clorhexidina ar trebui sa fie suficiente. Nu-i permiteti animalutului dvs. sa se linga la rana, deoarece acest lucru ar putea avea drept consecinta infectarea. Pentru plagile mai extinse, ar trebui sa va sunati medicul veterinar. In unele situatii, se poate dovedi necesara aplicarea catorva puncte de sutura pentru inchiderea unei taieturi extinse si/sau profunde.
Unghiile Rupte, Smulse sau Sangerande. Daca incercati sa va tratati pisica la domiciliu, nu uitati: O unghie rupta sau smulsa este dureroasa asa ca trebuie sa aveti grija ca pisica dvs. suferinda sa nu va muste. Urmatorii pasi sunt extrem de importanti: Initial, va trebui sa opriti sangerarea. Pentru a realiza acest lucru puteti utiliza buretii de gelatina resorbabili (Gelaspon), nitratul de argint sau creioanele stiptice. In cazul in care nu dispuneti de niciunul dintre aceste preparate, incercati amidonul de porumb sau faina. Atunci cand sunt aplicate pe o unghie sangeranda, aceste produse, in general, opresc sangerarea.
Indepartarea portiunii de unghie lezata este cea mai dificila parte a ingrijirii unghiilor rupte sau smulse. De obicei, puteti indeparta portiunea de unghie partial atasata printr-o smulgere brusca si rapida. In cazul in care acest lucru nu functioneaza, va trebui sa folositi o forfecuta de ajustat unghiile pentru animalutele de companie pentru a taia unghia la nivelul la care aceasta s-a rupt. In cazul in care unghia este rupta aproape de baza unghiei, nu incercati sa folositi foarfecile pentru unghii. Varful ultimei falange a degetului este localizat in apropierea bazei unghiei. Neavand experienta, puteti provoca si mai multe probleme. In aceasta situatie, sau in cazul in care nu reusiti sa indepartati unghia, contactati-va medicul veterinar.
In cazul in care ati reusit sa indepartati unghia lezata, spalati usor zona cu apa calduta pentru a indeparta toate resturile ramase intre unghie si deget. Apoi, va trebui sa aplicati un bandaj temporar, in cazul in care se constata necesitatea de a opri vreo eventuala sangerare. Aveti grija sa nu infasurati bandajul prea strans astfel incat circulatia sa nu fie afectata. Bandajul va fi purtat timp de 12-24 de ore. In cazul in care nu va simtiti in stare sa tratati o unghie rupta, contactati-va medicul veterinar. A lasa o unghie rupta sau smulsa sa se vindece de la sine (ceea ce nu se va intampla) sau sa creasca nu este o optiune recomandata. Acest lucru provoaca o iritatie persistenta si eventuale rupturi repetate.
Schiopatura. Schiopatura are cauze multiple pornind de la entorsele minore pana la fracturile grave. Cel mai prudent lucru pe care-l puteti face este sa va contactati medicul veterinar pentru programarea unei examinari. In cazul in care animalutul dvs. de companie schiopateaza intermitent, tineti-l inchis pentru a-i limita activitatea – nu este cazul sa apelati la restrictionarea alergatului sau a saritului. Daca schiopatura persista pentru mai mult de 1 zi, prezentati-va la medicul dvs. veterinar pentru un consult. NICIODATA nu-i dati animalutului dvs. medicamente fara a va consulta in prealabil cu medicul dvs. veterinar. Multe dintre medicamentele eliberate fara reteta care sunt foarte eficiente la om sunt extrem de periculoase si chiar toxice pentru animalutele de companie.
Pierderea Echilibrului si Mersul Ezitant. Exista multe cauze diferite ale pierderii echilibrului variind de la problemele urechii interne la slabiciune si ingestia de toxine. Mentineti-va animalutul calm si departe de pericole, cum ar fi scarile si obiectele ascutite. Prezentati-va la medicul dvs. veterinar cat mai curand cu putinta pentru a depista cauza determinanta.
Imposibilitatea de a se Deplasa sau Ridica. Daca animalutul dvs. nu este vioi si pare dezorientat si letargic, cititi paragraful de mai jos intitulat „Colapsul”. Observati-va cu atentie pisica, apoi sunati-va medicul veterinar si explicati-i ce s-a intamplat. Daca pisica dvs. nu se poate ridica, pregatiti-va s-o transportati la centrul medical veterinar imediat dupa ce ati discutat cu medicul dvs. veterinar. FITI ATENTI. Aveti mare grija, deoarece animalutul dvs. poate avea dureri sau poate fi confuz si poate musca persoana care-l/o ingrijeste de frica sau durere. Ar fi o idee buna chiar sa-i puneti o botnita animalutului dvs.
Problemele Legate de Glucoza din Sange (Glicemie). Tineti sub obervatie nivelul general de activitate, pofta de mancare si atitudinea pisicii dvs. Glucoza scazuta in sange (hipoglicemia) poate provoca dezorientare, slabiciune sau crize nervoase (convulsii). In cazul in care observati oricare dintre aceste simptome la un animalut care in alte privinte este receptiv, oferiti-i imediat mancare. Daca aveti motive intemeiate sa suspectati hipoglicemia, ar trebui sa frecati gingiile animalutului dvs. cu sirop de zahar sau miere si sunati-va imediat medicul veterinar. Prezentati-va la medicul dvs. veterinar pentru a identifica, trata si monitoriza cauza primara care sta la baza problemei. ATENTIE! Animalutele de companie care sunt tratate de diabet pot dezvolta hipoglicemie, mai ales atunci cand beneficiaza de terapia cu insulina.
Parazitii Intestinali. Pisicile sunt susceptibile la o varietate de paraziti sau viermi intestinali. Pentru a afla daca animalutul dvs. are viermi, luati o proba de fecale si solicitati-i medicului dvs. veterinar sa efectueze o analiza astfel incat sa va poata prescrie un deparazitant adecvat. Unele oua microscopice pot trai in mediu (cum ar fi curtea) de la cateva saptamani la luni producand reinfestatii. Curatati-va gradina saptamanal si minimalizati incursiunile animalutelor dvs. in mediul exterior prin mentinerea pisicii in casa. Daca sunt lasati netratati, unii paraziti intestinali pot provoca imbolnaviri grave manifestate cu varsaturi, diaree, slabiciune sau chiar cu anemie.
Puricii. Puricii sunt rareori o adevarata urgenta, dar infestatiile masive pot provoca imbolnaviri. Alergia la muscatura (mai exact la saliva de purici) de purici, transmiterea bolilor si a parazitilor, precum si anemia indusa de purici sunt riscurile la care sunt supuse animalutele infestate cu astfel de paraziti. In cazul in care animalutul dvs. de companie este infestat masiv cu purici, consultati-va medicul veterinar pentru a primi recomandarile de care aveti nevoie. Combaterea parazitismului cu purici este costisitoare si dificila si va va consuma si foarte mult timp. In afara de chinul aferent eliminarii puricilor, daca puricii au provocat imbolnavirea animalutului dvs., acesta poate avea nevoie de un tratament suplimentar sau chiar de transfuzii de sange.
Toxicitatea Produselor Anti-Purici. Produsele topice anti-purici sunt foarte populare si destul de eficiente. Daca nu sunteti atenti, produsul destinat pentru cainele dvs. poate ajunge din greseala pe pisica dvs. inducandu-i o stare de intoxicatie severa. Produsele anti-purici pentru caini contin permetrina sau doze mari de piretrina, insecticide care nu sunt bine tolerate de partenera dvs. felina. Semnele intoxicatiei apar rapid dupa expunere si sunt reprezentate de salivatie si tremuraturi musculare puternice sau chiar convulsii. Daca pisica dvs. prezinta reactii toxice la permetrina sau piretrina, imbaiati-o in apa calduta cu un detergent de vase cu actiune delicata pentru a indeparta produsul anti-purici de pe pielea animalutului dvs., astfel reducandu-se cantitatea de substanta absorbita. Nu utilizati samponul antiparazitar si, de asemenea, nu folositi apa fierbinte deoarece aceasta va dilata vasele de sange de la nivelul pielii si va intensifica absorbtia produsului anti-purici. Mai apoi, contactati-va medicul veterinar pentru ca, mai mult ca sigur, pisicuta dvs. va avea nevoie de un tratament suplimentar. Foarte probabil, medicul dvs. veterinar va va recomanda internarea pisicutei dvs. pentru a-i putea administra lichide intravenos in mod continuu, precum si relaxante musculare (miorelaxante) injectabile.
Capusele. Desi rareori reprezinta o situatie de urgenta, capusele sunt dezgustatoare si trebuie sa fie eliminate. Nu atingeti capusa, deoarece aceasta poate transmite boli. De fapt, luati in considerare chiar sa purtati manusi atunci cand scoateti o capusa. Cea mai buna recomandare privind indepartarea unei capuse este aceea de a utiliza o penseta sau o croseta pentru scoaterea capuselor care poate fi procurata din comert si detasati capusa apucand-o cat mai aproape de capul infipt in piele. Printr-o tractiune sigura si delicata, scoteti-o din piele. Frecvent, cateva fragmente de piele pot fi detasate odata cu capusa. In cazul in care capul capusei ramane in piele, incercati sa-l apucati si sa indepartati cat mai mult cu putinta din acesta. Dar, daca nu reusiti sa scoateti capul in totalitate, nu va panicati. Acest lucru nu este o chestiune de viata si de moarte. Sistemul imunitar al animalutului dvs. va incerca sa elimine capul capusei prin crearea unui focar de infectie sau chiar a unui abces mic. De asemenea, se recoamanda ca la locul iritatiei sau infectiei sa aplicati prin tamponare tinctura de iod. De obicei, in cazul unor astfel de probleme nu se dovedeste necesara interventia unui tratament suplimentar, dar, daca sunteti ingrijorati, contactati-va medicul veterinar. Nu trebuie neglijat faptul ca exista piese de instrumentar chirurgical care pot fi utilizate pentru a elimina partea ramasa din capusa.
Viermusii. Viermusii sunt larvele de muste care adesea infesteaza plagile infectate. In cazul in care problema este depistata din timp, parul este tuns, pielea este toaletata si viermusii sunt inlaturati. Frecvent, proprietarii de animalute de companie nu au nici cea mai vaga idee ca animalutele lor sunt acaparate de viermusi, deoarece blana acopera zona afectata. Majoritatea infestatiilor cu viermusi (cunoscute ca miaze) trebuie sa fie examinate si tratate de catre un medic veterinar. Mentinerea animalutelor ingrijite si sanatoase, de regula, impiedica aparitia miazelor tinand cont de faptul ca viermusii au o preferinta pentru pielea neingrijita, murdara si nesanatoasa.
Raul de Masina. Da, chiar si pisicile pot dezvolta raul de miscare. In cazul unora dintre pisici, medicamente de tipul difenhidraminei (Allerdryl, Banophen, Belix, Benadryl, Benahist, Benoject, Compoz, Diahist, Hyrexin, Insomnal, Nordryl, Tusstat, Twilite, Valdrene), meclozina sau meclizina (Bonine, Emetostop) si dimenhidrinat (Dramamine, Xalinat, Nausatil, Nozevet) pot ajuta la diminuarea gretei. Aceste medicamente pot fi procurate fara reteta, dar nu trebuie sa fie utilizate niciodata cu exceptia cazului in care sunt recomandate in mod special de catre un medic veterinar. Utilizarea si dozarea corecta sunt cruciale pentru tratarea si diminuarea semnelor de rau de miscare. Doza uzuala de difenhidramina recomandata de multi medici veterinari este de 2 mg/kg greutate corporala. Aceasta poate fi repetata la fiecare 8-12 ore.

Pulverizarea cu Spray cu Piper/Nucsoara. In cazul in care animalutul dvs. a fost pulverizat cu spray cu piper sau nucsoara, clatiti-i fata, gura si ochii cu cantitati abundente de apa. Acest lucru va ajuta la reducerea durerii si la eliminarea excesului de spray. In cazul in care animalutul dvs. continua sa clipeasca, sa se uite sasiu sau sa lacrimeze, contactati-va medicul veterinar deoarece suprafata globilor oculari ai animalutului dvs. ar fi putut fi lezata.
Corpii Straini. Un corp strain este orice obiect non-alimentar care este ingerat. La unele animalute de companie, aceste elemente pot ramane cantonate in tractul intestinal, cauzand boli grave. Pisicile care au ingerat un corp strain, de obicei, prezinta semne de deranjament gastrointestinal. Daca tocmai ce ati sesizat ca animalutul dvs. a ingerat ceva, sunati-va imediat medicul veterinar pentru a va consulta cu acesta daca este indicat sa-i induceti voma pisicii dvs. Daca pisica dvs. refuza sa manance, incepe sa vomite, saliveaza sau elimina fecale cu aspect si/sau consistenta modificata, contactati-va medicul veterinar. In unele cazuri, puteti observa un corp strain, cum ar fi un snur, iesind din rect. Nu incercati sa-l scoateti afara. Consultati-va medicul veterinar.
Corpii Straini Orali. Animalutele de companie care au ceva infipt sau blocat in gat sau in gura, de obicei, dau semne evidente de suferinta si agitatie. Acestea isi introduc labutele in gura incercand necontenit sa scoata corpul strain, isi freaca fata de podea si pot prezenta dficultati de respiratie. Daca banuiti ca pisica dvs. ar fi putut inghiti ceva care nu poate trece de gura ei in esofag, contactati-va medicul veterinar. In cazul animalutelor cu un corp infipt in gat care le blocheaza caile respiratorii, scoaterea imediata a acestuia este cruciala pentru supravietuirea animalutului dvs. Mai grav, unele animalute pot incepe sa se sufoce. In aceasta situatie, executarea manevrei Heimlich se poate dovedi necesara: plasati-va bratele in jurul taliei animalutului; impreunati-va mainile formand un pumn si asezati pumnul imediat inapoia ultimei coaste; presati abdomenul impingand inainte (spre cap) cu ajutorul acestui pumn, de cinci ori in succesiunea rapida.
Sfoara sau Beteala. Daca sesizati ca din gura sau rectul animalutelor dvs. iese o sfoara, ata, panglica, beteala sau alt obiect liniar, NU trageti de acesta. Prezentati-va imediat cu animalutul la medicul dvs. veterinar. Acest tip de material este bine cunoscut pentru faptul ca ramane sechestrat la nivelul tractului intestinal, facand, de cele mai multe ori, ca interventia chirurgicala sa fie singura optiune de eliminare a acestuia.
Accidentele Provocate de Carligele de Pescuit. Daca animalutul dvs. a ingerat un carlig/ac de pescuit, transportati-l imediat la cabinetul medicul dvs. veterinar. Scoaterea carligelor de pescuit poate fi riscanta, mai ales daca sunt infipte sau blocate in tractul intestinal. NU TRAGETI de firul de pescuit in incercarea de a scoate carligul din gatul pisicii. La fel ca si in cazul pestelui, carligul se va infige intr-o portiune a stomacului sau a esofagului devenind imposibil de detasat si astfel facand interventia chirurgicala singura optiune de tratament. In cazul in care carligul se intepeneste in piele, in afara corpului (si nu in gura), unele animalute de companie va pot permite sa-l detasati acasa. Incercati urmatorii pasi: Impingeti inainte acul prin rana de iesire pana cand carligul este vizibil si indepartati carligul cu ajutorul unui cleste de taiat sarma. Apoi, trageti inapoi acul, prin acelasi traiect prin care a intrat. Puneti un pansament curat pe rana si prezentati-va animalutul la medicul dvs. veterinar pentru a fi examinat si eventual, tratat.
Problemele Post-Chirurgicale. Majoritatea interventiilor chirurgicale nu sunt complicate, iar animalutele de companie se vindeca rapid. In unele cazuri, pot aparea complicatii. De obicei, aceste complicatii sunt legate de locul inciziei si nu de interventia chirurgicala propriu-zisa.
· Linsul, rontaitul sau scarpinarea la nivelul suturilor sunt cele mai frecvente probleme legate de suturi si incizii. O recomandare obisnuita este fie ca rana sa fie acoperita cu un bandaj, fie sa fie utilizat un guler elizabetan, care este un „dispozitiv” tip abajur din plastic flexibil care se ataseaza la zgarda animalutului dvs. Acest dispozitiv ii ofera animalutului dvs. posibilitatea sa manance si sa bea, dar nu-i permite accesul la regiunile corpului situate mai jos de guler. Gulerele elizabetane pot fi gasite in majoritatea pet-shop-urilor si centrelor medicale veterinare. De asemenea, ati putea incerca sa acoperiti inciziile situate pe lateralele corpului/toracelui si pe abdomen cu un tricou. Acesta acopera si protejeaza ranile si, in acelasi timp, ii permite animalutului sa se simta confortabil.
· Inflamarea inciziei. O usoara inflamatie (umflare) este de asteptat, deoarece, pe masura ce organismul incepe sa vindece incizia, se acumuleaza lichid si celule care favorizeaza cicatrizarea. In cazurile in care se constata o inflamatie exagerata, contactati-va medicul veterinar pentru a determina cauza care a provocat o astfel de reactie.
· Supuratia inciziei. In primele cateva zile dupa operatie, exista posibilitatea sa observati o cantitate redusa de lichid sangvinolent sau transparent. Acesta ar putea fi sesizat daca o bucata de prosop de hartie uscata sau un servetel este asezat pe incizie. Cu toate acestea, nu este absolut obligatoriu sa sesizati prezenta unui lichid care sa se scurga de la nivelul inciziei. Dupa primele zile de la interventia chirurgicala, n-ar trebui sa se mai constate nicio scurgere, astfel ca orice supuratie trebuie sa fie raportata medicului dvs. veterinar. Daca observati orice sangerare, incercati sa aplicati un bandaj temporar pe linia de incizie. Unele incizii sunt localizate in zone care nu sunt asa de usor de bandajat; intr-un astfel de caz, cu ajutorul unei comprese sterile apasati pe incizie si contactati-va imediat medicul veterinar. Orice scurgere care este tulbure sau are un miros urat poate indica existenta unei infectii si trebuie semnalata medicului dvs. veterinar. 
· Lipsa unor puncte de sutura. Lipsa suturilor la piele nu este o problema atata timp cat nu exista nicio roseata, inflamatie sau supuratie, iar pielea este in continuare alipita. In cazul in care marginile pielii nu mai sunt in contact una cu cealalta, exista posibilitatea ca sutura sa trebuiasca sa fie refacuta pentru a preveni infectarea sau desfacerea si a mai multor puncte de sutura.
· Iesirea tesuturilor prin incizie. In cazul in care sesizati prezenta oricarui fel de tesut care isi face aparitia prin incizie, acoperiti imediat incizia cu un prosop curat si contactati-va medicul veterinar sau cel mai apropiat spital veterinar de urgenta. Tratamentul de urgenta este crucial.
Atacurile Animalelor si Plagile prin Muscatura. Tunderea delicata a parului si toaletarea plagii cu apa oxigenata, povidone iodine (Betadine) sau clorhexidina poate ajuta la reducerea infectiei. Trebuie avuta o deosebita grija deoarece plagile prin muscatura sunt dureroase, iar animalutul ar putea musca persoana care-l(o) ingrijeste din frica sau de durere. Pentru a preveni astfel de evenimente, indicat ar fi sa le puneti botnita animalutelor dvs. In ciuda ingrijirii oferite initial la domiciliu, toate ranile produse prin muscatura trebuie sa fie examinate si tratate de catre un medic veterinar. Chiar daca exista o singura rana mica si minora sub forma unei gauri limitata numai la piele, complicatiile majore si/sau imbolnavirea se pot produce.
Luptele dintre Pisici. Unele pisici pur si simplu nu se inteleg. Astfel, intre acestea pot aparea adevarate batalii in urma carora se produc accidentari grave. In cazul in care pisica dvs. este implicata intr-o lupta, examinati-i ranile pentru a stabili cat sunt de grave si de profunde. Opriti orice sangerare excesiva folosindu-va de compresiunea directa. Nu utilizati un garou. Toaletarea initiala a ranilor mici cu apa oxigenata, povidone iodine (Betadine) sau clorhexidina poate ajuta la reducerea severitatii infectiei. Toate victimele luptelor dintre pisici trebuie sa fie examinate de catre un medic veterinar. O rana minora la nivelul pielii poate ascunde leziuni severe subiacente.
Leziunile Provocate de Cureaua de Ventilator. In special in timpul iernii, motorul unei masini poate fi un refugiu cald si placut pentru o pisica. Din pacate, aveti toate sansele sa nu va dati seama ca o pisica sforaie in motorul dvs. inainte de a fi prea tarziu. Daca banuiti ca o pisica este ascunsa in motorul dvs., opriti motorul imediat. Incercati sa scoateti pisica de la motor si linistiti-o. Cel mai frecvent, leziunile asociate cu motoarele de autovehicule sunt laceratiile (sfasierile) si traumatismele provocate de cureaua de ventilator. O grija deosebita trebuie sa fie avuta atunci cand manipulati aceste pisici deoarece ranile sunt adesea dureroase determinand animalutul sa muste sau sa zgarie de frica sau de durere. Verificati daca animalutul prezinta semnele socului. Daca animalutul prezinta dificultati de respiratie, executati manevrele de resuscitare cardio-pulmonara. Acoperiti-i ranile cu o bucata curata de material textil si transportati-l imediat la medicul veterinar.
Sindromul Caderii de la Inaltime. Viata urbana prezinta multiple pericole pentru animalutele de companie. Unul dintre cele mai periculoase este viata dusa intr-un apartament. Animalutele de companie care au acces la o fereastra deschisa sau la un parapet de protectie detasabil prezinta riscul de a cadea de la inaltime. In cazul in care nu locuiti la parter, animalutul dvs. poate cadea de la o inaltime apreciabila care atrage dupa sine accidentari grave. Daca animalutul dvs. cade sau sare de la fereastra, aveti grija cand il ridicati si-l transportati. Daca animalutul dvs. este ranit, acesta poate avea dureri mari si poate musca si zgaria ca reflex de aparare. Inveliti animalutul intr-un prosop gros sau o paturica si asezati-l intr-o cusca de transport sau o cutie pentru a-l transporta la medicul dvs. veterinar. Animalutul dvs. trebuie sa fie examinat de medicul dvs. veterinar, chiar daca acesta pare normal. Multe dintre animalutele de companie isi revin dupa accidentarile produse in urma caderilor de la inaltime. Pisicile tind sa se recupereze mai usor in comparatie cu cainii, existand cazuri in care in urma caderii de la etajul 8-12, pisicile prezentau leziuni minore. Majoritatea cainilor care cad de la peste 6 etaje au sanse minime de supravietuire.
Accidentele Rutiere. Daca banuiti ca animalutul dvs. a fost lovit de un autovehicul sau ca a suferit orice alt tip similar de traumatism, solicitati imediat ingrijire medical-veterinara de urgenta. Verificati semnele vitale ale animalutului dvs. si executati manevrele de resuscitare cardio-pulmonara, daca este necesar. Daca animalutul dvs. respira, mentineti-l calm si transportati-l imediat la medicul dvs. veterinar. In cazul in care constatati prezenta ranilor pe torace, acoperiti-le cu o carpa curata. Aplicati o compresiune usoara pentru a opri sangerarea. O atentie deosebita trebuie avuta deoarece fracturile si ranile sunt dureroase, iar animalutul ar putea musca persoana care-l ingrijeste de frica sau durere. Din acest considerent, utilizati o botnita pentru a va proteja atat pe dvs., cat si pe animalutul dvs. Daca este posibil intindeti-va animalutul la orizontala pe o suprafata plana, cum ar fi o targa si feriti-l sa nu se raneasca. In cazul in care este suspectata prezenta unui traumatism, fiti extrem de atenti si de grijuli atunci cand vine vorba de mobilizarea sau mutarea dintr-o parte in alta a animalutului. Daca este posibil, intindeti animalutul pe o scandura, o tablie sau o targa sau utilizati o patura infasurata strans in jurul animalutului pentru a face facila si sigura transportarea. Lipsa ranilor externe nu exclude existenta leziunilor interne considerabile.
Vanataile (Contuziile). Contuziile minore provocate de traume pot fi tratate prin aplicarea unei comprese reci pe zona afectata, timp de 5-10 minute, la fiecare 6-8 ore. In cazul in care constatati prezenta unor vanatai si nu cunoasteti cu exactitate modul in care acestea au aparut, protejati-va animalutul de eventualele raniri sau caderi si consultati-va cu medicul dvs. veterinar cat mai curand posibil.
Abraziunea. O abraziune reprezinta lezarea straturilor superficiale ale pielii si este adesea denumita ca julitura. Daca julitura este redusa ca dimensiuni si este situata aproape de suprafata pielii (respectiv, nu este profunda), tundeti parul si toaletati leziunea cu apa calda, apa oxigenata sau Betadine.
Ranile Deschise. Orice rana deschisa are potentialul de a deveni o situatie de urgenta. Ingrijirea prompta poate preveni o catastrofa. Folositi un prosop curat si apasati delicat pentru a opri sangerarea. In cazul in care rana pare a fi redusa ca dimensiuni si limitata la straturile superficiale ale pielii, tundeti parul si curatati plaga cu apa calduta. Dupa toaletarea plagii, aplicati prin tamponare povidone iodine (Betadine) sau apa oxigenata. Daca este vorba de o plaga mai mare si mai profunda, infasurati zona intr-un prosop care va fi fixat cu ajutorul unei benzi adezive si solicitati imediat asistenta medical-veterinara. Chiar daca animalutul a beneficiat initial de ingrijiri la domiciliu, toate ranile trebuie sa fie examinate si tratate de catre medicul dvs. veterinar. Nu neglijati faptul ca, inclusiv o rana la piele care pare mica si minora poate provoca probleme grave.
Sfasierea (Lacerarea). Laceratiile sunt frecvent intalnite si cel mai adesea sunt asociate cu anunite tipuri de traumatisme. In cazul in care animalutul dvs. sangereaza, opriti sangerarea prin aplicarea unei compresiuni directe deasupra ranii cu o carpa curata. Faceti acest lucru numai daca va simtiti in stare sa-l faceti fara a fi muscati de animalutul dvs. speriat. Compresiunea va favoriza coagularea la nivelul vaselor de sange mai mici si, prin urmare, va opri sangerarea. In ceea ce privesc vasele de sange mai mari, simpla compresiune nu va antrena coagularea, dar, cel putin va incetini sangerarea pana in momentul in care ajungeti cu animalutul dvs. la medicul veterinar. Mentineti rana acoperita cu o carpa curata (cum ar fi un prosop curat) pe tot transportul pana la medicul dvs. veterinar. De asemenea, nu-i permiteti animalutului dvs. sa-si linga rana. In cazurile in care proprietarii de animalute care au suferit laceratii se prezinta la medicul veterinar la scurt timp dupa producerea neplacutului eveniment, majoritatea acestor tipuri de leziuni pot fi suturate, iar animalutele vor primi un tratament pe baza de antibiotice in functie de natura ranii.
Strapungerea. Obiectele ascutite si penetrante pot cauza leziuni interne grave. Betele, parii, stalpii cu varfurile ascutite, tambrele de gard, sagetile, etc. pot strapunge cu usurinta pielea animalutelor dvs. ajungand in apropierea sau direct in organele vitale ale acestora. In cazul in care animalutul dvs. a suferit plagi prin strapungere, mentineti-l calm. Nu incercati sa scoateti obiectul din animalutul dvs. deoarece puteti provoca leziuni severe, iar sangerarea poate fi exacerbata in urma inlaturarii obiectului. Daca animalutul este infipt intr-un obiect imobil, s-ar putea sa vi se recomande fie sa detasati obiectul (cum ar fi o tambra de gard) lasandu-l atasat de animalut, fie sa riscati sa scoateti obiectul din corpul animalutului dvs. Acoperiti ranile cu o carpa curata si opriti sangerarea aplicand o compresiune usoara. Transportati-va imediat animalutul si obiectul la medicul dvs. veterinar pentru examinare. Daca este posibil intindeti-va animalutul la orizontala si feriti-l sa nu se raneasca. De asemenea, incercati sa stabilizati obiectul penetrant astfel incat sa nu aiba posibilitatea sa se miste. Nu-i permiteti animalutului dvs. sa se linga in regiunea ranita.
Inteparea/Punctionarea. Daca observati ca animalutul dvs. sangereaza, in functie de localizarea ranii, compresiunea blanda se dovedeste adesea necesara pentru a opri circulatia sangelui. Regiunea afectata va fi asezata mai sus decat restul corpului pentru a reduce circulatia sangelui in regiunea respectiva, apoi rana va fi infasurata cu un prosop curat si banda adeziva. Solicitati imediat asistenta veterinara.
Plagile prin Impuscare. Din nefericire, uneori, animalutele de companie pot fi victimele ranirii prin impuscare. Daca banuiti ca animalutul dvs. de companie a fost impuscat, mentineti-l calm si linistit. Observati-va animalutul daca respira dificil, sangereaza sau are alte leziuni. Acoperiti plagile deschise cu o carpa curata si opriti sangerarea prin aplicarea unei compresiuni blande cu ajutorul unei alte carpe curate. O atentie deosebita trebuie avuta deoarece ranile sunt dureroase, iar animalutul ar putea musca persoana care-l ingrijeste de frica sau durere. Examinarea si tratamentul imediat realizate de catre un medic veterinar sunt puternic recomandate.
Traumatismul Cranian. Leziunile produse la nivelul capului pot fi grave, iar traumatismul cranian este o urgenta care pune in pericol viata animalutului afectat. Daca suspectati ca pisica dvs. a suferit un traumatism cranian, prezentati-o la medicul dvs. veterinar pentru examinare cat mai curand cu putinta. Chiar daca animalutul dvs. pare sa se comporte normal, un examen efectuat de catre un medic veterinar este critic. Pana ajungeti la spitalul veterinar, mentineti-va animalutul cald, tineti-i capul ridicat sau la acelasi nivel cu restul corpului si minimalizati tensiunea pe gatul, capul sau spatele acestuia. Aveti grija atunci cand va manipulati pisica pentru a evita sa fiti muscati. Pisica dvs. s-ar putea sa nu fie constienta de ceea ce face si sa va raneasca din greseala.
Traumatismele Toracelui. Toracele contine organe vitale. Coastele sunt menite sa protejeze inima si pulmonii, dar traumatismele severe pot cauza leziuni semnificative acestor organe deosebit de importante ale organismului. In cazul in care animalutul dvs. de companie a suferit un traumatism la nivelul toracelui, verificati modul in care acesta respira si daca ii bate inimioara. Executati manoperele de resuscitare cardio-pulmonara, daca este necesar. In cazul in care animalutul dvs. respira, mentineti-l linistit si trasportati-l imediat la medicul dvs. veterinar. In cazul in care ranile sunt prezente pe torace si mai ales daca aerul iese din torace pe la nivelul ranii, acoperiti-le cu o carpa curata sau cu o folie de plastic. Apasati delicat deasupra oricarei zone care sangereaza pentru a opri hemoragia.
Entorsele/Luxatiile. Exista multiple cauze ale schiopaturii de la entorsele minore la fracturile grave. Cel mai sigurul lucru pe care-l puteti face este acela de a va prezenta la medicul dvs. veterinar pentru a va examina animalutul in vederea stabilirii cauzei durerii. In cazul in care este vorba de o entorsa, tineti-va animalutul intr-un spatiu limitat si inchis si diminuati-i activitatea la minim. Local, utilizati comprese reci ce vor fi tinute pe zona afectata timp de 5-10 minute, la fiecare 6-8 ore, pentru primele 24 de ore. Niciodata, nu-i administrati animalutului dvs. niciun fel de medicament fara a va consulta in prealabil cu medicul dvs. veterinar.

Fracturile. Oasele rupte „insotesc” de obicei anumite tipuri de traumatisme. Accidentele rutiere, caderile sau chiar muscaturile de caine pot rupe chiar si cele mai puternice oase. Daca banuiti ca animalutul dvs. are un os fracturat, mentineti-l calm si linistit si limitati-i miscarea. In cazul in care sesizati si o rana deschisa, acoperiti plaga cu o carpa curata sau un pansament. Trebuie sa aveti multa grija deoarece fracturile sunt dureroase, iar animalutul dvs. ar putea musca persoana care-l ingrijeste din frica sau durere. Din acest considerent, se recomanda ca botul animalutului dvs. sa fie protejat cu o botnita. Transportati-l la medicul dvs. veterinar cat mai curand posibil. Se recomanda ca in cazul animalutelor cu oase fracturate, trasportul sa se realizeze intr-o cutie, lada sau cusca de transport pentru a limita cat mai mult posibil miscarile animalutului dvs. Atelele sunt dificil de pus la domiciliu sau daca nu sunt puse corect, pot provoca mai mult rau decat bine.
Murdarirea cu Vopsea, Adeziv sau Ulei. Metodele utilizate pentru a indeparta substantele topice includ spalarea cu un detergent de vase cu actiune blanda. Ba mai mult, unele vopseluri pot fi indepartate numai cu apa si sapun inainte sa se usuce. De asemenea, detergentii de vase cu actiune blanda dau rezultate in indepartarea substantelor grase. Uleiul vegetal sau untul de arahide s-au dovedit eficienti in indepartarea smoalei si a unsorilor. Dupa baia cu ulei, oferiti-i animalutului dvs. o baie cu detergent de vase cu actiune blanda care, de asemenea, va va ajuta sa scapati de smoala sau unsori. In cazul in care toate aceste metode dau gres, mergeti cu animalutul dvs. la un frizer sau chiar la medicul veterinar pentru a fi tuns. Nu-i permiteti animalutul dvs. sa se linga sau sa ingere vopseaua, uleiul sau adezivul. Pisoii curiosi rod frecvent tuburile cu cianoacrilat sau superglue, dar, din fericire, cianoacrilatul este inactivat de saliva si nu se lipeste in gura bietului animalut. Din pacate, acest lucru nu se aplica si in cazul parului din jurul buzelor care fara doar si poate se va lipi. De asemenea, odata uscat, saliva nu mai poate face nimic pentru a dezlipi acest adeziv.
Arsurile Provocate de Substantele Chimice. Daca sunteti martorii unei ingestii de substante chimice, spalati imediat gura animalutului dvs. cu apa din belsug. ATENTIE! Aveti grija ca apa utilizata pentru spalarea gurii sa nu fie aspirata de pisicuta dvs. Lavajul (spalarea) gurii se va realiza cu botul pisicutei pozitionat in jos, astfel incat surplusul de apa amestecat cu toxicul sa fie evacuat la exterior si sa nu existe posibilitatea ca amestecul sa fie ingerat. Aceasta manopera poate ajuta la reducerea cantitatii de substanta chimica din gura si astfel, poate minimaliza consecintele. Nu provocati voma. Contactati-va medicul veterinar pentru a stabili daca exista necesitatea unui tratament ulterior. De asemenea, este recomandat sa cititi prospectul produsului ingerat pentru a va pune in tema cu privire la toxicitatea acestuia si eventualele simptome pe care le-ar putea prezenta pisica dvs. Adesea, cazurile usoare pot fi tratate cu solutia compusa din glicerina, stamicin (sau nistatin), anestezina si vitamina A cu care se fac badijonari ale cavitatii bucale, de 3 ori pe zi. Aceasta solutie este un medicament de uz uman care cel mai frecvent este utilizat pentru tratarea ulcerelor prezente in cavitatea bucala si poate fi suficient pentru a favoriza vindecarea plagilor minore rezultate in urma arsurilor chimice. Asigurati-va ca animalutul dvs. continua sa manance si sa bea in mod normal. In cazurile mai grave, nu exista un tratament care sa poata fi facut la domiciliu – va rugam, consultati-va medicul veterinar imediat. Intotdeauna luati la dvs. recipientul sau pachetul substantei toxice pentru a-l arata medicului veterinar.
Arsurile Provocate de Caldura. In cazul arsurilor superficiale, foarte reduse ca dimensiuni, aplicati cu grija apa rece pentru a impiedica extinderea ulterioara a arsurii. Cremele pe baza de antibiotice, cu aplicare locala pot ajuta la vindecarea ranilor. In cazul celorlalte tipuri de arsuri termice, se recomanda racirea blanda si imediata cu apa rece urmata de examinarea si tratarea de catre un medic veterinar. Nu utilizati cuburile, pungile sau brichetele de gheata care nu fac nimic altceva decat sa intensifice leziunile deja produse. Nu aplicati unt/ulei sau orice alt produs pe arsura. Peste arsura nu vor fi dispuse bandaje, pansamente sau alte materiale de protectie in afara de apa rece.
Arsurile Solare. Da, chiar si animalutele de companie pot fi afectate de razele soarelui si mai ales pisicile cu parul alb. Examinati pielea in cazul in care suspectati ca s-au produs arsuri solare si aplicati o compresa rece si umeda pe zonele respective. Daca pielea este dureroasa sau daca sesizati prezenta ranilor deschise sau a veziculelor, ingrijirea medical-veterinara de specialitate este recomandata. Desi animalutele de companie nu se ard atat de usor ca oamenii, exista posibilitatea ca pielea sa fi suferit leziuni mult mai severe decat ati putea observa in prima instanta. Tratamentul zilnic care implica toaletarea ranilor si aplicarea medicatiei locale se poate dovedi necesar.
Incendiile/Inhalarea Fumului. Incendiile pot avea consecinte dramatice atat asupra oamenilor, cat si asupra animalutelor. Inhalarea fumului si arsurile, precum si intoxicatia cu monoxid de carbon se pot produce in timpul acestor evenimente dezastruoase. In cazul in care animalutul dvs. este implicat intr-un incendiu, incercati sa-l scoateti din cladirea in flacari. Nu va riscati viata incercand s-o salvati pe cea a animalutului dvs. In cazul in care nu ati reusit sa va scoateti animalutul din incendiu, informati pompierii si lasati-i pe acestia sa incerce sa-l(o) salveze. Odata ce animalutul dvs. este scos din cladirea in flacari, solicitati pompierilor sau personalului medical de la locul incendiului sa-i administreze oxigen timp de 10-15 minute inainte de a-l transporta. Administrarea oxigenului, cat mai curand posibil, reduce gravitatea intoxicatiei cu monoxid de carbon si poate stabiliza acele animalute care sunt expuse riscului de a muri inainte de a ajunge la spital. Dupa aceasta perioada scurta petrecuta sub masca de oxigen, transportati-va animalutul de companie la un spital veterinar cat mai rapid cu putinta.
Monoxidul de Carbon. Monoxidul de carbon este un gaz inodor, incolor care poate provoca probleme grave si chiar fatale. Monoxidul de carbon se leaga (se conjuga) cu hemoglobina din sange, nepermitand transportul normal al oxigenului. Fara volumul adecvat de oxigen, organele din organism si in special creierul si inima incep sa sufere. Cel mai bun tratament in cazul intoxicatiei cu monoxid de carbon este de a va indeparta atat dvs., cat si pe animalutul dvs. de mediul nociv intr-o zona cu aer proaspat si curat. Urmariti daca exista semne de dificultate respiratorie si executati manevrele de resuscitare cardio-pulmonara daca este necesar. Prezentati-va imediat la medicul dvs. veterinar.
Electrocutarea. Pisoii curiosi au tendinta sa-si exploreze lumea cu gurile. Dintr-un anumit motiv, cablurile electrice par sa fi irezistibile, dar rontairea unui cablu care este conectat intr-o priza poate avea consecinte devastatoare – cel mai frecvent, electrocutarea. In cazul in care se intampla acest lucru, incercati sa scoateti cablul din priza, dar nu atingeti pisica sau portiunea distrusa a cablului. Daca va este teama, opriti alimentarea cu energie electrica la priza de la panoul electric si apoi scoateti din priza aparatul electric si detasati animalutul de cablu. Contactati-va medicul veterinar pentru aplicarea cu promptitudine a tratamentului. Mentineti-va animalutul cat mai calm si mai relaxat cu putinta. In cazul in care in gura pisicutei dvs. sunt prezente arsuri, medicul dvs. va toaleta zona afectata si va va prescrie medicamente, cum ar fi antibioticele. In cazul in care se constata acumularea de lichide in pulmoni (edem pulmonar), tratamentul cu diuretice (cum ar fi furosemidul) poate fi indicat, desi acesta nu este intotdeauna necesar. In functie de gravitatea leziunilor, spitalizarea pisicii pentru efectuarea oxigenoterapiei poate fi necesara. Daca animalutul dvs. este in stare de soc, acesta va avea nevoie de terapie intravenoasa cu lichide.
Inecul. Pisicile nu sunt inotatoare native. Piscinele, lacurile si raurile pot fi zone extrem de periculoase. In cazul in care pisica dvs. se zbate in apa, scoteti-o imediat. ATENTIE! Inveliti-va animalutul intr-o paturica si transportati-l la medicul dvs. veterinar pentru evaluare, chiar daca animalutul dvs. pare normal dupa ce a stat sub apa. Daca aceasta este inconstienta, incepeti manoperele de resuscitare cardio-pulmonara. Eliberati caile respiratorii de apa si reziduuri. Acest lucru poate fi realizat prin mentinerea animalutului cu capul in jos astfel incat apa sa se poata scurge din gura si nasul pisicii. Mentineti o pozitie cu capul in jos si asezati-va animalutul pe-o parte. In cazul in care animalutul nu mai respira sau daca credeti ca inima acestuia a incetat sa mai bata incercati resuscitarea. 
Otravurile. Daca banuiti ca animalutul dvs. ar fi putut ingera o substanta otravitoare, cititi eticheta recipientului pentru a va informa in legatura cu ingredientele si indicatiile de prim ajutor in cazul ingestiei accidentale. De asemenea, consultati-va medicul veterinar sau personalul unui spital veterinar de urgenta daca suspectati ca animalutul dvs. a fost otravit. Medicul dvs. veterinar v-ar putea recomanda sa-i induceti voma inainte de a va prezenta animalutul pentru examinare si tratament. Cu toate aceste, voma nu trebuie sa fie niciodata indusa cu exceptia cazurilor in care aceasta manopera v-a fost special recomandata de catre un medic veterinar. Unele substante toxice sunt nocive datorita naturii corozive a substantei si a riscului de aspirare.
In cazul in care va este recomandata inducerea vomei, peroxidul de hidrogen 3% este eficient in a provoca pisicile sa vomite. In ciuda prospectului care indica faptul ca peroxidul de hidrogen este toxic, poate fi administrat fara riscuri la pisici. Acesta este considerat toxic deoarece induce varsaturile. Doza adecvata de peroxid de hidrogen este de o lingurita la 5 kg greutate corporala. Daca aveti o seringa, o lingurita este echivalentul a 5 ml. Odata administrat, se agita usor regiunea stomacului pentru a amesteca peroxidul cu continutul gastric. Varsaturile ar trebui sa se produca in circa 15-20 de minute. In cazul in care nu se constata aparitia varsaturilor, puteti sa repetati administrarea perodixului de hidrogen 3% inca o data, fara nicio problema. Daca chiar si dupa aceasta incercare nu aveti succes, pisica dvs. are trebui sa fie vazuta de un medic veterinar pentru a primi un vomitiv mai puternic.
In ceea ce privesc expunerile topice (piele, mucoase), pisica va fi imbaiata in apa calduta cu un detergent de vase cu actiune delicata pentru a reduce absorbtia suplimentara a toxicelor inainte ca animalutul dvs. sa fie examinat si tratat de catre un medic veterinar.
Toxicitatea Veninului Broastelor Raioase. Broastele raioase sunt o prezenta obisnuita in curtile sau gradinile noastre. Dintr-un anumit motiv, animalutele de companie par sa fie foarte atrase de aceste creaturi si adesea, incearca sa le guste. Din fericire, majoritatea broastelor raioase sunt doar amare astfel incat atunci cand sunt ingerate provoaca o oarecare salivatie. Cu toate acestea, exista cateva specii de broaste raioase care sunt toxice. In cazul in care va observati animalutul in contact direct cu una dintre aceste broaste raioase toxice, separati-i imediat si spalati din abundenta gura pisicii dvs. cu apa. Apoi, prezentati-va la medicul dvs. veterinar pentru a stabili daca pisica dvs. are nevoie de tratamente suplimentare.
Muscaturile de Sarpe. Dupa o muscatura de sarpe veninos, NU utilizati garoul. Acesta nu va face nimic altceva decat sa afecteze semnificativ circulatia din zona si poate avea drept consecinta distrugerea severa a tesuturilor. Nu incercati sa sugeti veninul de la nivelul muscaturii. Saliva umana contine o multitudine de bacterii si poate provoca infectii grave. Cel mai util si mai important lucru pe care-l puteti face este acela de a limita drastic activitatea animalutului dvs. dupa muscatura de sarpe. Cu cat animalutul dvs. este mai linistit si mai calm, cu atat veninul va circula mai lent si va avea un efect mai slab asupra pisicii dvs. Solicitati imediat ingrijire medical-veterinara de specialitate. Aveti in vedere faptul ca muscaturile de sarpe sunt foarte dureroase, astfel ca animalutul dvs. v-ar putea musca sau zgaria din cauza durerii. Fiti foarte atenti atunci cand va manipulati animalutele. Animalutele muscate de o vipera trebuie sa primeasca un tratament intensiv cat mai curand cu putinta deoarece efectele ireversibile ale veninului apar imedita dupa inveninare. Revenirea dupa un astfel de eveniment este de asteptat daca animalutul este tratat rapid de un medic veterinar.
Letargia. Letargia este o stare de somnolenta sau indiferenta. Daca animalutul dvs. pur si simplu nu se comporta ca de obicei si nu este in apele lui (nu este la fel de vioi si de plin de viata ca in mod obisnuit), contactati-va medicul veterinar. Tineti sub observatie nivelul general de activitate si pofta de mancare a animalutului dvs. Contactati-va medicul veterinar: in cazul in care aceasta stare de letargie se mentine, daca gingiile pisicii dvs. sunt palide, daca observati ca animalutul dvs. vomita, are diaree, respira cu dificultate sau nu vrea sa manance.
Accesele Epileptiforme sau Convulsiile. Accesele epileptiforme pot aparea la orice varsta si dintr-o multime de motive. Epilepsia, bolile creierului, traumatismele craniene sau chiar ingestia de toxine pot cauza astfel de accese. Indiferent de cauza, ingrijirea la domiciliu este aceeasi:
· In timpul crizei: Nu intrati in panica. In cazul in care animalutul dvs. are o criza, acesta este inconstient si nu sufera. Animalutul dvs. poate parea ca nu mai respira, dar nu este deloc asa. Protejati-va animalutul sa nu se raneasc singur mutand obiectele de mobilier din zona imediat apropiata. De asemenea, feriti-l de apa, scari si alte obiecte ascutite. Daca este posibil, asezati-i o perna sub cap pentru a elimina posibilitatea de a se lovi la cap. Animalutele de companie nu-si inghit limba! Nu va introduceti mainile in gura pisicii dvs. – aveti toate sansele sa va alegeti cu o muscatura. De asemenea, nu introduceti linguri sau orice alte obiecte in gura animalutului dvs. Tineti copiii si alte animalute de companie departe de animalutul dvs. aflat in convulsii. Ramaneti alaturi de animalutul dvs.; mangaiati-va si alinati-va animalutul ca atunci cand iese din criza, dumneavostra sa fiti acolo sa-l linistiti. Uitati-va la ceas si notati durata crizei. Contactati-va imediat medicul veterinar sau cea mai apropiata clinica veterinara de urgenta.
· Dupa criza: Nu-i permiteti animalutului dvs. accesul la scari pana cand acesta nu si-a revenit complet. Oferiti-i apa daca vrea sa bea. Fiti pregatiti pentru vocalize si un mers ezitant dupa ce criza se sfarseste. Trebuie sa fiti puternici si sa-i oferiti sustinere si alinare animalutului dvs. Acesta va fi buimac si s-ar putea simti ca si cum ar fi facut ceva gresit. Vorbiti-i incet si cu o voce linistitoare. Contactati-va medicul veterinar. In cazul in care animalutul dvs. nu se opreste din convulsii in 5 minute, va trebui sa-l transportati la medicul dvs. veterinar sau la cea mai apropiata clinica veterinara in timp ce acesta este inca in convulsii. Astfel de situatii neplacute trebuie sa fie investigate in profunzime pentru a li se depista cauza.
Stupoarea. In cazul in care sesizati vreo modificarea in starea de constienta a animelutului dvs., intindeti-l pe-o parte si protejati-l sa nu se raneasca. In cazul in care este suspicionat un traumatism, aveti foarte mare grija atunci cand miscati sau mutati animalutul dintr-o parte in alta. Daca este posibil, intindeti animalutul pe o targa sau folositi o paturica bine infasurata in jurul pisicii pentru a o putea transporta in conditii de siguranta. In cazul in care suspectati o intoxicatie, incercati sa aduceti recipientul substantei toxice cu voi la medicul dvs. veterinar.
Socul. Socul poate aparea in asociere cu o varietate de leziuni si stari de boala, dar cel mai des este asociat cu traumatismele. In cazul in care animalutul dvs. de companie a suferit un traumatism, urmariti-l daca are dificultati de respiratie si examinati-l daca prezinta alte leziuni evidente. Daca este necesar, executati manevrele de resuscitare cardio-pulmonara. Mentineti-va animalutul calm si linistit si in acelasi timp restrictionati-i activitatea. In cazul in care constatati existenta unei rani deschise, acoperiti-o cu un pansament curat. In situatia in care ranile sangereaza, pansati-le cu comprese sterile si tifon si opriti sangerarea prin compresiune usoara sau prin alicarea unui bandaj compresiv daca zona afectata va permite. O grija deosebita trebuie avuta deoarece animalutul dvs. poate avea dureri si poate musca persoana care-l ingrijeste de frica sau durere. Recomandabil este sa-i aplicati animalutului dvs. o botnita pentru a va proteja atat pe dvs., cat si pe animalutul dvs. Asezati o paturica peste animalutul dvs. pentru a-l ajuta sa retina caldura. Incercati sa va transportati animalutul la medicul dvs. veterinar cat mai curand cu putinta. Transportul animalutelor se va face intr-o cutie sau intr-o cusca de transport.
Colapsul (Lesinul). Nu intrati in panica. Observati-va pisica cu atentie. In general, cel mai indicat este sa va transportati imediat animalutul de companie la cel mai apropiat medic veterinar, mai degraba decat sa pierdeti timpul luand masuri „de salvare”. De exemplu, resuscitarea cardio-pulmonara inoportuna poate fi ineficienta si, de asemenea, poate cauza leziuni ale organelor interne in cazul in care este executata incorect. Observati daca animalutul dvs. si-a pierdut cunostinta. Tineti minte ce – daca este cazul – a precipitat instalarea colapsului, pentru cat timp si-a pierdut animalutul cunostinta si modul in care el a reactionat imediat dupa aceea. In cazul in care pisica dvs. este inconstienta, vedeti daca-i puteti percepe bataile inimii pe partea stanga a toracelui. Daca pisica dvs. pare ametita sau agresiva, aveti grija sa nu fiti muscati. Contactati-va medicul veterinar si explicati-i ceea ce s-a intamplat. In cazul in care pisica dvs. nu se poate ridica, pregatiti-va s-o transportati imediat dupa ce vorbiti cu personalul spitalului veterinar.
 
ATENTIE! Animalutele care au intrat in stare de colaps pot fi dezorientate, confuze sau agresive in timpul fazei active de colaps sau a perioadei de revenire. In consecinta, ele pot musca la intamplare si pot rani chiar si persoanele pe care le cunosc cel mai bine. Unele pisici care au trecut printr-un episod de colaps, adesea, se comporta normal in cateva minute dupa starea de lesin. In astfel de cazuri, o examinare veterinara de specialitate se justifica in continuare pentru a descoperi cauza si pentru a se incerca sa se determine daca exista posibilitatea reaparitiei unui colaps in viitor. In cazul in care animalutul dvs. pare complet recuperat, incercati sa faceti anumite observatii. Amintiti-va evenimentele care au precedat aparitia colapsului. A existat vreo cauza evidenta (de exemplu, sufocarea cu o jucarie)? Starea de lesin s-a petrecut in timpul activitatii normale sau a unei reprize de joaca epuizante? Cat timp a durat lesinul? A existat o pierdere a cunostintei? Cum s-a comportat animalutul dvs. dupa aceea? Aceste franturi de informatii ii pot fi extrem de utile medicului dvs. veterinar.
Coma. In cazul in care animalutul dvs. isi pierde constienta, intindeti-l la orizontala si feriti-l sa nu se raneasca. Daca este suspectat un traumatism, aveti mare grija atunci cand miscati animalutul. In situatiile in care este posibil, intindeti animalutul pe o targa sau o scandura sau folositi o paturica bine infasurata in jurul acestuia pentru a-l muta dintr-o parte in alta. Aveti grija sa nu infasurati paturica prea strans peste torace. Incercati sa mentineti capul, gatul si coloana vertebrala a animalutului dvs. cat mai nemiscate cu putinta pentru a impiedica ranirea acestora. Daca suspectati ca animalutul dvs. a ingerat o otrava, incercati sa luati cu dvs. recipientul substantei toxice atunci cand va prezentati cu animalutul la medicul dvs. veterinar.
Materialul ii este dedicat Aneimaria si in special lui Cosette pentru a-i mai alina pierderea suferita ieri, respectiv, un canin de lapte.