Bine ati venit la Centrul Medical Veterinar VETS 4 ALL PETS

Animalutul dumneavoastra de companie este cel mai bun prieten al dumneavoastra si tovarasul dumneavoastra fidel pe viata. La Centrul Medical Veterinar VETS 4 ALL PETS, noi intelegem relatia speciala pe care o impartasiti cu animalutul dumneavoastra de companie. Pentru ca el, respectiv, ea merita numai cele mai bune servicii veterinare disponibile, personalul Centrul Medical Veterinar VETS 4 ALL PETS se dedica si se angajeaza sa va trateze animalutul de companie cu grija, compasiune si cele mai recente tehnici medical-veterinare. Pe masura ce veti continua sa cititi si sa explorati website-ul nostru, speranta noastra este ca va veti convinge de devotamentul nostru pentru familia dumneavoastra si de serviciile de calitate pe care noi le oferim in domeniul medicinii veterinare.


marți, 23 noiembrie 2010

IEPURII – BOLILE INFECȚIOASE

Există 4 boli infecțioase principale care pot fi întâlnite la iepurii de casă. Două boli grave provocate de virusuri pot apărea la iepuri, deși ele sunt rareori întâlnite la iepurii de companie crescuți în casă. Acestea sunt mixomatoza și boala hemoragică virală. Ținând cont de faptul că acestea sunt boli virale, nu există tratamente eficiente odată ce iepurele este infectat. Celelalte două boli infecțioase ale iepurilor sunt provocate de Encephalitozoon cuniculi și Pasteurella multocida.

Mixomatoza

Aceasta este cauzată de myxomavirus (poxvirus), care este larg răspândit în rândul populației de iepuri sălbatici. Chiar dacă iepurele dvs. nu intră niciodată în contact direct cu animalele din sălbăticie, totuși se poate contamina cu această boală. Acest lucru se datorează faptului că virusul este transmis prin înțepăturile de țânțari, muște, acarienii blănii și purici. De asemenea, mixomatoza poate fi contractată de la spinii sau ciulinii contaminați sau prin contactul direct cu un iepure infectat. Această boală virală este întâlnită în America de Nord (în principal, în California), America de Sud, Europa și Australia. Iepurii de companie sunt mai susceptibili și sunt afectați mult mai sever în comparație cu iepurii sălbatici, deoarece aceștia din urmă și-au dezvoltat o mai bună rezistență de natură genetică. În mod evident, iepurii crescuți afară, în aer liber prezintă un risc mult mai mare de a contracta această boală. Perioada de incubație este de 1-3 zile, iar primele semne sunt reprezentate de dezvoltarea unor pleoape umflate, o conjunctivită purulentă (producătoare de puroi) și letargie. Umflăturile subcutanate (de sub piele) se extind în jurul ochilor, urechilor și în regiunea genitală. Această inflamație/edemațiere poate progresa rapid la hemoragii cutanate (ale pielii), probleme respiratorii, inapetență sau anorexie, umflături în jurul bazei urechilor, febră și dezvoltarea de tumori cutanate generalizate. Moartea se produce, de regulă, la 1-2 săptămâni după infectare, dar, ocazional, animăluțele vor supraviețui și semnele vor regresa lent pe parcursul unei perioade de aproximativ 3 luni.

„În mod evident, iepurii crescuți afară, în aer liber prezintă un risc mult mai mare de a contracta această boală.”

Vaccinarea poate oferi o protecție temporară. Animalele gestante nu trebuie să fie vaccinate, la fel cum nici iepurii în vârstă de sub 6 săptămâni nu vor primi un vaccin contra mixomatozei. Ocazional, se poate întâmpla să apară o reacție locală la locul injectării, dar în comparație cu infecția letală, aceasta este nesemnificativă.

Boala Hemoragică Virală

Denumită și calciviroza iepurelui, boala hemoragică a iepurelui, septicemia virală sau epidemia chinezească, această boală extrem de contagioasă a fost pentru prima dată semnalată în China în 1984, dar, în prezent, ea este răspândită aproape în întreaga lume. Boala hemoragică virală este cauzată de un calicivirus și, deși perioada de incubație este de până la 3 zile, animăluțele pot muri brusc, fără niciun semn clinic. Boala este transmisă prin contact direct cu iepurii infectați, secrețiile și excrețiile iepurilor, rozătoarele și cuștile, vasele și articolele de îmbrăcăminte contaminate. De asemenea, virusul poate fi răspândit pe distanțe scurte prin intermediul aerul umed. Iepurii aflați în imediata vecinătate a altor iepuri (cum ar fi crescătoriile sau expozițiile de iepuri) sunt expuși unui risc mai mare de infectare. Iepurii care se află în perioada de convalescență pot deveni purtători de virus și pot elimina virusul până la 4 săptămâni. În cazul în care se constată prezența semnelor clinice, acestea sunt reprezentate de anorexie (lipsa poftei de mâncare), pirexie (febră), apatie și prostrație. De asemenea, se poate constată apariția convulsiilor și a comei, a dispneei (respirație dificilă), a spumozităților la nivelul gurii sau a scurgerilor nazale cu sânge. Unele animăluțe reușesc să supraviețuiască acestei faze acute, dar mor câteva săptămâni mai târziu datorită insuficienței hepatice.

„Această boală extrem de contagioasă a fost pentru prima dată recunoscută în China.”

Dată fiind moartea cumplită îndurată de iepurii afectați, vaccinarea anuală (sau chiar la fiecare 6 luni) a iepurilor de companie ar trebui să fie luată în considerare în zonele în care boala este în floare. Vaccinurile nu vor eradica boala, dar pot reduce numărul de decese. Discutați cu medicul dvs. veterinar cu privire la disponibilitatea vaccinului, precum și la riscurile și beneficiile utilizării acestuia. Iepurii nou-achiziționați vor trebui să fie ținuți izolați de ceilalți iepuri timp de 30 de zile pentru a minimaliza riscul de infectare.

Encefalita Infecțioasă Cauzată de Encephalitozoon cuniculi (Encefalitozoonoza)

E. cuniculi este un parazit microsporid mic care se găsește și trăiește în interiorul celulelor (parazit intracelular) organismului-gazdă. Acesta poate afecta iepurii, șoarecii, hamsterii, câinii, pisicile, porcușorii de Guineea și oamenii. În mod obișnuit, acesta va provoca o afecțiune latentă la iepuri, ceea ce înseamnă că majoritatea iepurilor infectați nu vor prezenta niciun simptom. Atunci când simptomele apar, iepurele afectat poate dezvolta o cataractă albă severă la unul sau ambii ochi sau un torticolis (înclinarea capului); boala poate progresa producând semne mult mai grave, cum ar fi mișcările involuntare, sacadate și ritmice ale ochilor (nistagmus), anorexie, dificultăți de mers, tremurături și convulsii. Cataracta poate fi remediată chirurgical. Din păcate, în prezent, nu există medicamente deosebit de eficiente pentru a trata boala; cu toate acestea, această situație s-ar putea schimba în viitorul apropiat ținând cont de faptul că diferite protocoale de tratament sunt utilizate cu diferite procente de reușită.

„Acest lucru accentuează importanța spălării mâinilor, întotdeauna, după manipularea oricărui animăluț și înainte de consumarea sau prepararea hranei.”

Encefalitozoonoza a fost descrisă în câteva cazuri la om, dar importanța ei este puțin înțeleasă. Persoanele foarte tinere, bătrânii sau indivizii imunocompromiși (cu sistemul imunitar compromis) sunt cei mai expuși riscului de infectare. Acest lucru accentuează importanța spălării mâinilor, întotdeauna, după manipularea oricărui animăluț și înainte de consumarea sau prepararea hranei.

Pasteureloza

Pasteurella multocida este o bacterie care, în mod obișnuit, provoacă abcese și boli inflamatorii cronice la iepuri. Aceasta poate infecta canalul nazolacrimal (căile lacrimale), ochii, urechile și nasul și poate provoca abcese ale rădăcinilor dentare, oaselor (în special, mandibula sau falca), pielii (sau imediat sub piele, respectiv, în țesutul conjunctiv subcutanat) și/sau ale organelor interne. O problemă foarte frecvent asociată cu acest organism este o infecție a tractului respirator superior numită fornăială/sforăit (guturai contagios); guturaiul, de obicei, apare la iepurii tineri. Majoritatea cazurilor de guturai sunt ușoare și, dacă sunt depistate la timp, pot fi tratate eficient. În cazul în care pasteureloza este lăsată netratată sau dacă tulpina bacteriană este deosebit de agresivă, această boală poate fi gravă, cronică și potențial mortală.

O probă prelevată cu ajutorul unui tampon steril special pentru efectuarea unui examen bacteriologic se poate dovedi utilă în ghidarea tratamentului ulterior. De obicei, tratamentul implică administrarea fie a antibioticelor injectabile, fie a celor orale (administrate pe cale orală), timp de minim 2-4 săptămâni. În unele cazuri, tratamentul va trebui să fie extins pe o perioadă de câteva luni (rareori, pe mai mulți ani de zile) în funcție de răspunsul la terapie. Anumite antibiotice administrate pe cale orală, în special penicilina și medicamentele similare, pot fi fatale pentru iepuri. Există câteva antibiotice care pot fi administrate pe cale orală sau prin injecții, care pot fi utilizate în condiții de siguranță la iepurii cu astfel de infecții, dar niciunul nu asigură o vindecare de 100%. Picăturile de ochi sau de nas pot fi utilizate concomitent cu alte antibiotice conform recomandărilor primite de la medicul dvs. veterinar.

„Dacă este lăsată netratată sau tulpina bacteriană este deosebit de agresivă, această boală poate fi gravă, conică și potențial mortală.”

Intervenția chirurgicală este posibilă și poate fi recomandată în cazul în care abcesul sau abcesele sunt limitate la nivelul sau sub piele; abcesele urechii mijlocii (care provoacă probleme/tulburări de echilibru), în globul ocular (care determină orbire), de la nivelul mandibulei (osul fălcii) sau ale organelor interne sunt mai dificil de tratat.

Toți iepurii sunt purtători de bacterii Pasteurella, dar numai unii vor prezenta semne sau vor manifesta boala (sistemul imunitar, în general, ține aceste organisme sub control). Factorii stresanți, cum ar fi dieta inadecvată, un nou regim alimentar, schimbările survenite în alimentația obișnuită, apariția unui nou animăluț de companie, supraaglomerarea, factorii de stres ambientali, imunosupresia sau alte boli pot declanșa boala clinică. Mulți iepuri dezvoltă infecții cronice. Boala este transmisă cu ușurință prin contactul strâns dintre iepuri, dar rețineți faptul că nu toți iepurii vor manifesta boala. Ideal ar fi ca iepurii nou-achiziționați să fie izolați (pentru aproximativ o lună) înainte de a intra în contact cu animăluțele de companie existente. Recidivele pot apărea în cazul în care iepurele este expus unor situații stresante. Este deosebit de important să vă mențineți iepurele cât mai sănătos cu putință pentru a putea minimaliza astfel problemele asociate pasteurelozei.

luni, 8 noiembrie 2010

Papagalii cenusii africani Jako - Ingrijirea

Informatii generale
Papagalul cenusiu african Jako (Psittacus erithacus) originar din Africa Centrala este o pasare extrem de inteligenta, intalnita frecvent in captivitate. Aceasta pasare eleganta, de talie medie este in totalitate cenusie si are o coada scurta si boanta, de o culoare rosie aprinsa. Papagalul cenusiu african Jako are o personalitate fascinanta si este recunoscut drept una dintre cele mai bune pasari vorbitoare dintre toate speciile de pasari de companie. Avand aceasta capacitate extraordinara de a imita, unii papagali cenusii africani isi dezvolta un vocabular impresionant de cuvinte, cantece, versuri, fluieraturi, stranuturi, tuse si sunete electronice, cum ar fi semnalele sonore ale telefoanelor si ale cuptoarelor cu microunde. Unii indivizi, mai ales daca sunt salbatici sau inadecvat socializati, pot emite vocalize intolerabile. Sunetul pe care un papagal cenusiu african speriat, defensiv sau salbatic il face este un harait puternic caracteristic. Papagalii cenusii africani isi creaza legaturi cu usurinta, adesea, cu unul dintre membrii familiei sau in mod specific cu masculii sau femelele. Aceasta relatie, ocazional, poate duce la un comportament agresiv fata de ceilalti membri. Aceste pasari frumoase si blajine pot fi companioane si animalute excelente pentru familii. Majoritatea papagalilor cenusii africani sunt, in general, comunicativi si afectuosi. Frecvent, ei le cer cu insistenta stapanilor lor sa-i mangaie si sa-i scarpine pe cap. Papagalii cenusii africani sunt foarte jucausi si le place la nebunie sa se catare si sa rontaie. Este extrem de important sa le oferiti ocupatie acestor pasari deosebit de inteligente si curioase, deoarece plictiseala poate avea consecinte neplacute si costisitoare ducand la probleme de tipul sindromului smulsului penelor. Furnizarea crengilor proaspete, spalate, din esente de lemn non-toxice si a jucariilor speciale pentru astfel de animalute le va oferi multe ore de distractie si antrenament. Exista doua tipuri de papagali cenusii africani, papagalul cenusiu african de Congo si papagalul cenusiu african Timneh, mai mic si cu un colorit mai sters, care are coada de culoare visiniu-maro. Achizitionarea unui papagal cenusiu african Papagalii cenusii africani pot fi achizitionati dintr-un magazin de animale sau de la un crescator cu reputatie buna. Atunci cand va ganditi sa va luati drept companion o astfel de pasare si sunteti in ipostaza de a alege, incercati sa selectati o pasare tanara, deoarece aceasta poate fi mai usor de imblanzit si dresat. Pasarile crescute de parinti sau in colonii, adulte sau varstnice pot fi o adevarata provocare atunci cand vine vorba de imblanzirea lor. Puii crescuti artificial, din mana de catre crescatorii experimentati, adesea, sunt pasari de companie mult mai bune, deoarece ele au fost corect si complet socializate cu oamenii. Pasarile tinere sunt mai usor de imblanzit si se adapteaza rapid la mediile si situatiile noi. Noua dvs. pasare va trebuie sa fie expusa de timpuriu la diferite „evenimente” (persoane tinere si varstnice, masculi si femele, alte animalute de casa, calatoriile cu masina, vizitele la medicul veterinar, etc.) pentru a o ajuta sa devina un companion calm si echilibrat. Dupa achizitionare, noua dvs. pasare trebuie sa fie examinata de catre un medic veterinar familiarizat cu pasarile de companie. Asistenta veterinara Papagalii cenusii africani au nevoie de controale medical-veterinare de rutina periodice. Medicul dvs. veterinar poate efectua o examinare fizica, toaletarea pasarii (ajustarea ciocului, a unghiilor sau a penelor de la caz la caz) si teste de laborator, dupa cum situatia o impune. In timpul acestor controale semi-anuale, problemele de sanatate, nutritionale si de crestere pot fi identificate si remediate. Controalele medical-veterinare ajuta la prevenirea bolilor si la mentinerea unei relatii sanatoase si de lunga durata intre dvs. si pasarea dvs. Informatii utile Culoare • La papagalii cenusii africani maturi, penele de pe corp sunt gri deschis, penele aripilor sunt cenusii inchis, iar penele din coada sunt rosii. Irisul ochilor este galben pal, iar picioarele sunt cenusii. • La papagalii cenusii africani tineri, penele din coada sunt rosii inchis spre varf. Irisul lor este cenusiu, iar picioarele sunt cenusii mai inchis si mai netede. Stabilirea sexului (sexarea) • In cazul papagalilor cenusii africani maturi, in general, nu exista diferente semnificative de aspect intre masculi si femele. Crescatorii cu experienta pot recunoaste variatiile de culoare si diferentele subtile de talie dintre sexe. Greutatea corporala – in medie, 350-550 grame. Dimensiunea – in medie, 33 cm, in lungime. Speranta de viata – 20-25 ani (maxim 65 ani) Alimentatia – Consultati-va cu medicul dvs. veterinar sau cititi materialul privind „Hranirea papagalului cenusiu african”. Reproducerea – Maturitatea sexuala este atinsa in jurul varstei de 3-6 ani. Exemplarele de reproductie prolifice au nevoie de mult spatiu. Numarul de pui – in medie, 2-4 oua din care ies pui dupa o perioada de incubatie de 17-31 de zile. Puisorii parasesc cuibul la varsta de aproximativ 9-10 saptamani. Cusca/Colivia – dimensiunile minime sunt de 60 cm x 90 cm x 120 cm (L x l x h).