Bine ati venit la Centrul Medical Veterinar VETS 4 ALL PETS

Animalutul dumneavoastra de companie este cel mai bun prieten al dumneavoastra si tovarasul dumneavoastra fidel pe viata. La Centrul Medical Veterinar VETS 4 ALL PETS, noi intelegem relatia speciala pe care o impartasiti cu animalutul dumneavoastra de companie. Pentru ca el, respectiv, ea merita numai cele mai bune servicii veterinare disponibile, personalul Centrul Medical Veterinar VETS 4 ALL PETS se dedica si se angajeaza sa va trateze animalutul de companie cu grija, compasiune si cele mai recente tehnici medical-veterinare. Pe masura ce veti continua sa cititi si sa explorati website-ul nostru, speranta noastra este ca va veti convinge de devotamentul nostru pentru familia dumneavoastra si de serviciile de calitate pe care noi le oferim in domeniul medicinii veterinare.


joi, 23 iunie 2011

"Cherry Eye" sau Prolapsul Glandei Accesorii a Pleoapei a Treia la Câini


Termenul medical pentru „cherry eye” este prolapsul glandei nictitante (glanda accesorie a pleoapei a treia). Spre deosebire de om, câinii au o „pleoapă a treia” care este prevăzută cu o glandă lacrimală și este localizată în colțul nazal al fiecărui ochi. În condiții normale, această glandă nu este vizibilă și are rol în producția de lacrimi. Dintr-un anumit motiv, care nu este complet înțeles, glanda pleoapei a treia prolabează sau iese din poziția sa normală și se inflamează producând afecțiunea cunoscută ca „cherry eye”.

Ce Câini Prezintă Predispoziția de a Face Cherry Eye?

Orice câine poate dezvolta cherry eye, dar există câteva rase care par să aibă o incidență mai mare în a o dezvolta la ambii ochi. Acestea sunt: beagle-ul, bloodhound-ul, Boston terrier-ul, bulldog-ul, bull terrier-ul, Lhasa Apso, Saint Bernard-ul și Shar-pei-ul. Câinii se pot „căptuși” cu această afecțiune la orice vârstă, iar masculii și femelele sunt afectați în mod egal.

Ce o Cauzează?

Cauza exactă a „cherry eye” nu este cunoscută, dar există o suspiciune puternică potrivit căreia această problemă medicală s-ar datora unei slăbiri a țesutului conjunctiv care fixează glanda de structurile oculare din jur. Slăbirea țesutului conjunctiv îi permite glandei să iasă din poziția sa normală. Odată ce glanda prolabează și este expusă aerului uscat și factorilor iritanți, ea se poate infecta și/sau începe să se umfle. Adesea, glanda se irită, se înroșește și se inflamează. Uneori, se poate constata prezența unei secreții mucoase și, dacă animăluțele se freacă sau se scarpină la ochi, ele pot leza și mai mult glanda sau eventual, își pot provoca un ulcer pe suprafața ochiului.

Care Este Tratamentul?

„Cherry Eye”, bichon, mascul, 4 luni - Anteoperator
Tratamentul prolapsul glandei accesorii a pleoapei a treia este foarte simplu și constă în repoziționarea chirurgicală a glandei. 
Tratamentele locale sau injectabile cu antibiotice și steroizi (antiinflamatorii) sunt rareori eficiente în reducerea glandei și în a permite corectarea afecțiunii fără intervenție chirurgicală. Având în vedere că glanda expusă prezintă un risc mai mare de a se leza și mai mult sau de a se infecta, repunerea chirurgicală promptă este cea mai bună opțiune.

Repoziționare chirurgicală a glandei pleoapei a III-a, bichon, mascul, 4 luni - Postoperator
La un moment dat, era foarte populară îndepărtarea chirurgicală a glandei ca o modalitate de a corecta această afecțiune. Deși această procedură este adesea eficientă, ea poate crea multe probleme mai târziu în cursul vieții animăluțelor. Glanda accesorie a pleoapei a treia este foarte importantă pentru producția de lacrimi. Fără lacrimile produse de glanda pleoapei a treia, mulți câini pot suferi datorită unei afecțiuni cunoscute ca „ochiul uscat” (cheratoconjunctivita sicca).

Ochiul uscat sau cheratoconjunctivita sicca este o afecțiune gravă care apare datorită producției scăzute de lacrimi. Atunci când glanda pleoapei a treia este extirpată, creștem major șansele de dezvoltare a acestei afecțiuni. Tehnica chirurgicală mai indicată și de preferat este de a fixa chirurgical glanda înapoi în poziția ei normală prin intermediul unei suturi care are rolul de a prinde glanda de structurile mai profunde care căptușesc orbita. Majoritatea acestor intervenții chirurgicale sunt efectuate rapid și prezintă foarte puține complicații și-i permit glandei să-și restabilească funcția normală. După intervenția chirurgicală, unele animăluțe s-ar putea să trebuiască să li se administreze un unguent pe bază de antibiotice pentru câteva zile.

vineri, 10 iunie 2011

Îngrijirea Pisicii Senioare - Considerații Speciale


 
                                
O alimentație îmbunătățită, prevenirea bolilor infecțioase și progresele din domeniul îngrijirii medicale veterinare au făcut ca pisicile noastre să ducă o viață mai lungă și mai sănătoasă. În ultimul deceniu, s-a înregistrat o creștere de 15% a numărului de pisici în vârstă de peste 10 ani, iar procentul din populația de feline cu vârste de peste 15 ani a crescut de la 5% la 14%.

Care sunt câteva dintre transformările/modificările care apar la pisicile care îmbătrânesc?

„Lipsa mișcării/activității poate duce la o scădere a cerințelor energetice de până la 40%.”

·         Multe dintre pisicile vârstnice sunt afectate de osteoartrite, care contribuie la lipsa de activitate. Lipsa de activitate, mai apoi, contribuie la anchilozarea articulațiilor și agravarea simptomelor artritei.
·         Reducerea volumului de mișcare poate avea ca rezultat un tonus muscular redus, care, ulterior, poate diminua abilitatea pisicii de a sări, de a se cățăra sau de a se mișca.
·         Atunci când este cuplată cu activitatea redusă, frecventă la indivizii în vârstă, această lipsă de mișcare poate duce la o scădere a cerințelor energetice de până la 40%. Dacă o pisică își păstrează un apetit (pofta de mâncare) bun, aportul ei zilnic de hrană trebuie să fie redus pentru a preveni creșterea excesivă în greutate care poate provoca probleme de sănătate asociate obezității.
·         Inapetența sau lipsa dorinței de a mânca poate apărea la unele pisici senioare, ținând cont de faptul că simțurile mirosului și al gustului se atenuează odată cu vârsta.
·         Boala periodontală (dentară) sau parodontoza este comună la pisicile senioare și poate contribui la apariția inapetenței.
·         Funcția intestinală, incluzând capacitatea intestinelor de a absorbi nutrienții, este redusă la multe dintre animăluțele vârstnice.
·         Modificările degenerative sau geriatrice de la nivelul ficatului, rinichilor și sistemului endocrin vor diminua ­eficiența proceselor digestive și a altora metabolice.
·         Setea este adesea redusă, determinând un risc crescut de deshidratare, în special atunci când este asociată cu insuficiența renală concurentă, un tip de boală a rinichilor frecvent întâlnită la pisicile vârstnice.
Aceste modificări specifice îmbătrânirii cum ar putea afecta răspunsul pisicii mele la medicamente?

„Modificările survenite în fiziologie afectează, de asemenea, și modul în care sunt metabolizate multe dintre medicamente.”

Modificările survenite în fiziologie nu numai că afectează absorbția hranei și a nutrienților, dar, de asemenea, ele afectează modul în care sunt metabolizate multe dintre medicamente. Bolile ficatului și ale rinichilor apar în mod frecvent la pisicile în vârstă. Atunci când sunt cuplate cu deshidratarea ușoară, acestea pot duce la reducerea ratelor de epurare ale medicamentele și la creșteri marcante ale concentrațiilor de medicamente care circulă prin sânge. Atunci când sunt tratați pacienții vârstnici, doza și intervalele de administrare ale unor medicamente vor trebui să fie modificate.

Pisica mea senioară mai trebuie să primească în continuare rapelurile regulate de vaccinuri?

Deși se cunosc foarte puține lucruri despre sistemul imunitar al felinelor, se presupune la modul general că funcția imunitară se deteriorează odată cu vârsta. Acest lucru poate la rândul său să ducă la o capacitate redusă de a lupta împotriva infecțiilor sau de a distruge celulele neoplazice (cancerul). Totuși, în cazul în care stilul de viață al pisicii dvs. indică faptul că prezintă un risc scăzut de a contracta anumite boli comune, care pot fi prevenite, medicul dvs. veterinar vă va recomanda cel mai potrivit program de vaccinare pentru pisica dvs. în funcție de condiția fizică și stilul de viață.

Pisica mea senioară devine foarte agitată atunci când încercăm să o tratăm. Ar trebui să încercăm în continuare chiar dacă acest lucru o stresează atât de mult?

Nu există un răspuns simplu la această întrebare motiv pentru care ar trebui să fie discutată cu medicul dvs. veterinar. Recomandarea corectă pentru pisica dvs. depinde de boala specifică care este tratată și dacă tratamentul conduce la vindecare sau are ca scop controlul semnelor clinice. De asemenea, depinde de cât de bolnavă este pisica. Adesea, pisicile vârstnice nu tolerează manipularea fizică excesivă sau schimbările de mediu, așa că în timp ce medicina veterinară dispune de opțiuni terapeutice complexe, acestea s-ar putea să nu fie o opțiune pentru pisica dvs. Este important ca fiecare caz să fie evaluat individual. Tratamentul nu ar trebui să fie încercat în cazul în care acesta va fi slab tolerat din motive medicale sau temperamentale.


Care sunt bolile care acaparează frecvent pisicile senioare?

„La pacienții vârstnici, diagnosticul și tratamentul pot fi complicate de mai multe procese patologice (boli) concomitente.”

Problemele de sănătate majore observate la pisicile senioare sunt:
·       Obezitatea
·       Boala periodontală
·       Tulburări hormonale, cum ar fi hipertiroidismul și diabetul zaharat
·       Boli ale rinichilor
·       Boli ale ficatului
·       Boli ale inimii
·       Neoplazie sau cancer
·       Infecții cum ar fi cele cu virusul imunodeficienței feline
·       Osteoartrita 

Trebuie să rețineți faptul că, în timp ce pisicile tinere au, de regulă, o singură afecțiune la un moment dat, adesea acest lucru nu este și cazul pacienților vârstnici la care diagnosticul și tratamentul pot fi complicate de mai multe boli concomitente.

Ce pot face pentru a-mi face pisica senioară cât mai fericită cu putință?

Majoritatea pisicilor îmbătrânesc cu eleganță și au nevoie de foarte puține lucruri. Ținând cont de faptul că pisicile vârstnice, în general, nu răspund bine la schimbări, este important ca orice schimbare să se facă progresiv.

Pisicile în vârstă ar trebui să aibă acces ușor la un pat cald și confortabil, situat într-un loc în care pisica să poată dormi liniștită, fără să-i fie teamă că este deranjată.

În altă ordine de idei, ar trebui să vă hrăniți pisica senioară cu o dietă de foarte bună calitate, ușor digerabilă, cum ar fi o dietă superpremium pentru seniori. Deși cerințele nutriționale specifice nu sunt încă stabilite pentru pisicile senioare, se presupune faptul că orice pisica vârstnică prezintă într-oarecare măsură boli subclinice sau ascunse, mai ales ale rinichilor și ficatului. Astfel, o dietă cu restricție moderată de proteine este, de obicei, recomandată.

Pisicile vârstnice ar trebui să beneficieze întotdeauna de un acces facil la apa de băut proaspătă. Pe măsură ce pisicile înaintează în vârstă, unele dintre ele vor suferi anumite transformări care le vor face să prezinte o capacitate redusă de a-și controla urinarea și defecarea. Pentru a reduce riscul de „accidente”, poate fi necesar să le fie oferite mai multe litiere care vor fi amplasate la fiecare etaj al casei, precum și în apropierea zonelor preferate de dormit și de hrănit și pe care pisicile dvs. să le poată utiliza după bunul plac.
 
Medicul meu veterinar a menționat ceva despre un program de îngrijire pentru seniori. Ce implică acesta?

„Cu cât diagnosticăm o boală mai devreme, cu atât există o mai mare probabilitate să-i putem încetini progresia sau chiar s-o vindecăm.”

Scopul oricărui program de îngrijire pentru animăluțele senioare este de a menține calitatea vieții pacientului și de a încetini progresia bolilor asociate vârstei, respectiv, îmbătrânirii. Având în vedere faptul că majoritatea bolilor cronice pe care le întâlnim la pisicile senioare progresează lent, depistarea precoce este, de obicei, posibilă numai prin intermediul testelor de diagnostic. Cu cât diagnosticăm o boală mai devreme, cu atât există o mai mare probabilitate să-i putem încetini progresia sau chiar să o vindecăm și, nu în ultimul rând, să reușim să întreținem o calitate superioară a vieții pentru pisica dvs. senioară pe o perioadă mai lungă. Pisicile senioare trebuie să beneficieze de controale regulate ale stării de sănătate (la fiecare 6 luni).

Programele de îngrijire pentru animăluțele senioare, de regulă, includ o examinare fizică amănunțită, efectuarea analizelor de sânge și de urină și a radiografiilor toracice și/sau abdominale. Greutatea corporală trebuie să fie consemnată în mod regulat, iar rapelurile la vaccinuri trebuie să fie administrate în concordanță cu stilul de viață al pisicii dvs. 

Deși este perfect adevărat faptul că „bătrânețea nu este o boală”, pacienții vârstnici merită o atenție specială. Aceasta este importantă deoarece, în cazul în care pisica dvs. se îmbolnăvește, medicul dvs. veterinar o va putea identifica și trata cât mai curând posibil și, prin urmare, va menține calitatea vieții companioanei dvs. cât mai mult cu putință.


14 Afecțiuni Frecvente ale Câinilor Seniori


Problemele Câinelui Senior

Semnele de îmbătrânire sunt inevitabile la câinii mai în vârstă. Corpul nu mai este la fel de viguros cum era odată și, probabil până nu de mult sprintenul dvs. companion nu-i lua mai mult de câteva secunde să vă prindă din urmă. Îmbătrânirea, la fel de bine, poate predispune câinii la anumite boli. Fiind puși în temă cu unele dintre problemele specifice ale câinilor în vârstă, veți putea fi un tutore mult mai educat și mai pregătit pentru companionul dvs. senior.

Asistența veterinară regulată este deosebit de importantă, mai ales în această etapă a vieții lor. Prezentul material își propune să vă aducă la cunoștință unele dintre cele mai frecvent diagnosticate boli binecunoscute pentru faptul că afectează cu predilecție animăluțele vârstnice.

·       Probleme Nutriționale. O dietă adecvată este foarte importantă în îngrijirea unui câine geriatric. Obezitatea este o problemă foarte frecventă și serioasă, deoarece aceasta se corelează direct cu o longevitate scăzută și poate contribui la apariția altor probleme. Un regim alimentar corespunzător este o parte extrem de importantă a îngrijirii câinelui dvs. geriatric, mai ales dacă ținem cont de faptul că este o chestiune pe care-o puteți controla.

·       Boli Dentare. Bolile dentare și gingivita (inflamația gingiilor) sunt descoperiri obișnuite la câinele în vârstă. Netratată, boala dentară, de regulă, duce la pierderea prematură a dinților și poate servi drept sursă de infecție pentru restul organismului. În acest mod, bolile dentare grave pot prezenta un risc pentru alte sisteme din organism.

·       Artrita. Boala degenerativă a articulațiilor, cunoscută și ca artrită (sau mai corect, artroză) este o altă problemă foarte comună care afectează câinii în vârstă. Deși este de așteptat ca animăluțele vârstnice să înceapă să se deplaseze cu o mai mare dificultate odată cu înaintarea în vârstă, animăluțele afectate de boli articulare s-ar putea simți mult mai bine dacă sunt tratate corespunzător. Semnele de artrită la câini sunt reprezentate de ridicarea cu dificultate, urcarea scărilor sau sărirea cu dificultate, alunecarea sau căderea pe podelele alunecoase, întâmpinarea dificultăților atunci când vine vorba de a dormi liniștit sau agitația pe timpul nopții. Există o mulțime de medicamente antiinflamatorii pe care medicul dvs. veterinar i le poate prescrie animăluțului dvs. pentru a-i îmbunătăți calitatea vieții și nivelul de confort.

·       Afecțiunile Ochilor. Odată ce câinii îmbătrânesc, vederea lor are de suferit. Exact ca și la oameni, ei pot dezvolta cataracta, care are drept consecință o vedere încețoșată. Uneori, producția de lacrimi se diminuează, astfel încât suprafața ochiului (corneea) nu mai este lubrefiată în mod corespunzător. Ochiul uscat (cheratoconjunctivita sicca) este o problemă frecventă care afectează câinii în vârstă și mai ales câinii de talie mică cu ochii bulbucați, cum ar fi shih tzu, pekinezul, pugul (mops-ul), precum și metișii acestora.

·       Boala Renală. Boala renală este una dintre cele mai frecvente boli metabolice ale câinilor vârstnici. În condițiile în care este diagnosticată precoce prin intermediul testelor de sânge, unii câini se simt destul de bine pe o dietă specială și o medicație specifică. Cel mai important lucru este acela de a diagnostica boala renală de timpuriu. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care medicii veterinari recomandă testele de sânge periodice la câinii vârstnici.

·       Pietrele Vezicii Urinare. Câinii în vârstă tind să prezinte un risc crescut de a dezvolta pietre la nivelul vezicii urinare. Adesea, aceste pietre provoacă puține probleme, dar pot cauza o obstrucție în cazul în care câinele încearcă să elimine o piatră mare care rămâne blocată în uretră. Radiografiile și ecografiile abdominale periodice se pot dovedi utile în a stabili dacă câinele dvs. dezvoltă astfel de pietre și dacă este nevoie de tratament.

·       Tulburările Endocrine. Cele mai frecvent întâlnite două tulburări endocrine care afectează câinii vârstnici sunt hiperadrenocorticismul (boala Cushing) și hipotiroidismul. Boala Cushing este o tulburare care apare ca urmare a unei secreții excesive de cortisol producând îmbolnăvirea. Hipotiroidismul este reprezentat de o glandă tiroidă subactivă, care, de asemenea, afectează sănătatea câinelui dvs. Ambele tulburări sunt tratabile, iar tratamentul adecvat poate ameliora considerabil starea generală și rezistența câinelui dvs.

·       Boala Cardiacă. Cea mai comună boală cardiacă a câinelui senior este cardiopatia valvulară cronică. Îngroșarea și neregularitățile valvelor inimii pot duce la circulația anormală a sângelui în interiorul camerelor inimii, provocând în cele din urmă mărirea în dimensiune a inimii și insuficiența cardiacă. Depistarea precoce a acestei boli și instituirea unui tratament adecvat pot încetini progresia bolii cardiace.

·       Diabetul. Câinii vârstnici au tendința de a prezenta un risc mai ridicat de a dezvolta diabet. Indiferent de cauza exactă a acestuia – alimentația, secreția insuficientă de insulină sau rezistența la insulină – câinii diabetici pot fi, adesea, ajutați cu medicație și prin intermediul unei diete specifice.

·       Tumorile de Piele. Nodulii sau excrescențele pielii sunt descoperiri obișnuite la câinele în vârstă. Pe baza mărimii, localizării și rezultatelor aspirației biopsice, medicul dvs. veterinar poate recomanda extirparea uneia sau mai multor formațiuni prezente la nivelul pielii. Dacă nu vă este recomandată extirparea acestora, monitorizați-le în ceea ce privesc modificările de mărime sau formă.

·       Incontinența Urinară. Uneori, câinii în vârstă încep să nu-și mai poată ține urina, scăpând cantități mici sau chiar mari de urină atunci când stau culcați sau când dorm. În unele situații, diversele medicamente pot rezolva problema.

·       Probleme de Prostată. În cazul în care câinele dvs. este un mascul necastrat, acesta prezintă un risc semnificativ de a dezvolta boli ale prostatei. Infecțiile prostatei, mărirea anormală în dimensiune, abcesele și chiștii prostatici sunt toate posibile probleme care pot viza masculul necastrat. Tumorile de prostată apar cu aceeași frecvență atât la masculii necastrați, cât și la cei castrați.

·       Cancerul. Din păcate, cancerul este o problemă majoră a câinelui senior. Nu toate tipurile de cancer sunt neapărat fatale. Chirurgia, chemoterapia și chiar radioterapia, de la caz la caz, pot fi uzitate pentru a prelungi semnificativ viața animăluțului dvs. sau chiar pentru a-l vindeca. Prognosticul depinde de tipul și localizarea cancerului.

·       Disfuncția Cognitivă și Problemele de Comportament. Pe măsură ce câinii îmbătrânesc, la fel ca și persoanele în vârstă, ei devin din ce în ce mai „prinși cu ale lor” (tabieturi), mai inflexibili, mai puțin răbdători și mai irascibili. Uneori, ei își uită comportamentele învățate, incluzând obiceiurile normale de urinare și defecare. Câinii vârstnici pot dormi mai mult și pot fi mai puțin sensibili la stimulii externi. Aceste semne pot fi asociate unei boli ascunse sau se pot datora unui declin treptat al simțurilor lor și a capacității cognitive (procesul de cunoaștere/învățare). Uneori, tratamentul medicametos poate ajuta.

Alte Probleme. Odată ce câinii îmbătrânesc, inclusiv organele lor îmbătrânesc și nu mai funcționează la fel de bine așa cum o făceau odată. Diversele boli hepatice sunt frecvent întâlnite la câinii în vârstă, inclusiv ciroza. O altă problemă a câinilor bătrâni este potențialul de a dezvolta anemie. Indiferent dacă este asociată bolii renale, cancerului, bolilor cronice sau tulburărilor primare ale măduvei osoase, anemia îl poate determina pe câinele dvs. să se simtă extrem de slăbit și, fără tratament, aceasta poate deveni din ce în ce mai severă încât să necesite asistență medicală de urgență.