Bine ati venit la Centrul Medical Veterinar VETS 4 ALL PETS

Animalutul dumneavoastra de companie este cel mai bun prieten al dumneavoastra si tovarasul dumneavoastra fidel pe viata. La Centrul Medical Veterinar VETS 4 ALL PETS, noi intelegem relatia speciala pe care o impartasiti cu animalutul dumneavoastra de companie. Pentru ca el, respectiv, ea merita numai cele mai bune servicii veterinare disponibile, personalul Centrul Medical Veterinar VETS 4 ALL PETS se dedica si se angajeaza sa va trateze animalutul de companie cu grija, compasiune si cele mai recente tehnici medical-veterinare. Pe masura ce veti continua sa cititi si sa explorati website-ul nostru, speranta noastra este ca va veti convinge de devotamentul nostru pentru familia dumneavoastra si de serviciile de calitate pe care noi le oferim in domeniul medicinii veterinare.


joi, 8 septembrie 2011

Toxicitatea Strugurilor și a Stafidelor la Câini





Strugurii și echivalentele lor uscate, stafidele pot părea inofensive, dar nu și pentru câini. Chiar și cantitățile mici de struguri sau stafide se pot dovedi fatal de toxice pentru un câine. Problema este că nu toate stafidele și strugurii vor induce consecințe similare. În plus, nu toți câinii vor reacționa la aceste principii toxice.

Ce Ar Trebui Să Urmăriți

Câinii de orice vârstă, rasă sau sex pot fi afectați. Una dintre cele mai grave complicații ale toxicității strugurilor/stafidelor este insuficiența renală acută (subită) însoțită de lipsa producerii urinei (anurie). Voma și/sau diareea, adesea, apar în primele câteva ore sau la 24 de ore după ingestie, materialul vomitat și fecalele putând conține bucăți de struguri și/sau stafide. Alte simptome care pot apărea sunt durerea abdominală, deshidratare și o liniște și o slăbiciune neobișnuite.

Cauza Primară

Deși substanța exactă care provoacă reacția toxică nu este încă cunoscută, s-a dovedit că, chiar și cantitățile mici de struguri sau stafide pot fi fatal de toxice pentru anumiți câini.

Asistența de Urgență

Consecințele ingestiei de struguri și/sau stafide sunt o urgență care necesită tratament imediat. Dacă sunteți siguri că patrupedul dvs. a ingerat struguri sau stafide, va trebui să-i induceți voma cât mai rapid cu putință, înainte ca toxinele din fruct să fie absorbite. La drept vorbind, este imposibil să știți cu certitudine dacă câinele dvs. este unul susceptibil sau nu la toxicitatea strugurilor/stafidelor.

Încercați să-i induceți voma cu o linguriță de soluție simplă de apă oxigenată per 2,5 kg greutate corporală – Atenție!!! Nu vor fi oferite mai mult de 3 lingurițe deodată. În cazul în care câinele dvs. nu vomită în 10 minute de la prima administrare, puteți să mai încercați o dată, dar în același timp, se recomandă să solicitați imediat îngrijire medical-veterinară.

Cu toate acestea, este extrem de important să nu-i induceți voma câinelui dvs., dacă acesta este inconștient, are dificultăți de respirație sau prezintă semne de suferință severă sau șoc. Indiferent dacă câinele dvs. vomită sau nu, după acordarea îngrijirii inițiale, prezentați-vă imediat cu acesta la un centru medical veterinar.

Cărbunele activat este, de asemenea, util în prevenirea absorbției toxinelor. Medicul dvs. veterinar îi va administra câinelui dvs. un astfel de preparat după ce blănosul s-a oprit din vomat sau în cazul în care digestia s-a produs deja. Țineți cont de faptul că aproape toți câinii vor avea nevoie de asistență medicală. Unii câini sunt mai sensibili decât alții și pot avea nevoie de terapie intensivă, cum ar fi un lavaj/spălătură gastric(ă) și terapia cu lichide (perfuzii) de lungă durată.

Asistența Veterinară

Diagnosticul

În cazul în care câinele dvs. a vomat sau a avut un episod de diaree și aveți posibilitatea să luați o probă din acestea (vomă și/sau diaree), aceasta îl va ajuta pe medicul dvs. veterinar să stabilească severitatea afecțiunii și să inițieze tratamentul cât mai rapid.

Testele de laborator de rutină includ o hemogramă, profilul biochimic al sângelui și analiza de urină. Aceste teste pot scoate la iveală rezultate ca: un nivel seric al calciului crescut, care în cazurile grave pot duce la hipercalcemie, și niveluri mai mari decât normal ale fosforului și creatininei, ambii fiind indicatori ai stării de funcționare a rinichilor. De asemenea, pot fi depistate unele modificări ale analizei de urină, cum ar fi prezența glucozei și/sau proteinelor.

Ecografia poate fi, de asemenea, o metodă utilă de diagnostic în determinarea dimensiunii rinichilor, precum și în depistarea depozitelor anormale de minerale din rinichi.

Tratamentul

Un lavaj/spălătură gastric(ă) și terapia cu lichide (soluții perfuzabile administrate, de preferabil, intravenos sau subcutanat) se enumeră printre primele directive de tratament după ce voma a fost indusă cu succes. Terapia intravenoasă cu lichide va fi menținută cel puțin în primele 48 de ore și medicamentele care stimulează producția de urină vor fi, de asemenea, administrate. În cazul în care urina nu este produsă într-un timp scurt, medicul dvs. veterinar poate considera necesară efectuarea dializei câinelui dvs. pentru a-i susține funcția renală pe perioada în care aceasta se redresează. În acest timp, medicul dvs. va monitoriza parametrii biochimici ai sângelui câinelui dvs. în fiecare zi.

Odată ce rinichii nu-și mai îndeplinesc funcțiile până la punctul în care urina nu mai poate fi produsă de către organism, curând întregul organism intră în insuficiență și animăluțul afectat moare. În unele cazuri, chiar și tratamentul instituit la timp nu va fi suficient, dacă toxina a fost deja absorbită. Timpul este esențial în cazul acestei probleme, dar în toate cazurile, prognosticul este rezervat.

Prevenția

Nu lăsați stafidele și strugurii la îndemâna câinelui dvs., întrucât câinii vor ingera aproape orice. Aveți grijă ca toți membrii familiei să fie conștienți de potențialul toxic al acestor alimente, precum și a altor alimente care s-a descoperit că sunt toxice pentru animăluțele de companie, cum ar fi ciocolata, ceapa, usturoiul, etc. Și, dacă descoperiți că patrupedul dvs. a ingerat struguri sau stafide, acționați imediat pentru a evita complicarea situației.

joi, 1 septembrie 2011

Diareea la Dihori





Există multe cauze și tipuri diferite de diaree la dihori. Un simptom relativ comun în rândurile animăluțelor de companie și nu numai, diareea poate cauza eliminarea unor fecale moi, dureri de stomac și alte probleme gastrointestinale la dihori. De asemenea, diareea poate fi un simptom secundar al unei alte afecțiuni (uneori, mai gravă).

Simptome și Tipuri

Simptomele de diaree vor depinde de cauza care stă la baza apariției acesteia și de severitatea îmbolnăvirii, dar, cel mai frecvent, sunt reprezentate de scaune moi sau apoase, balonare sau distensie abdominală și letargie. Dacă diareea persistă perioade lungi de timp, în cele din urmă, poate face ca dihorul să devină deshidratat.

Diareea de natură inflamatorie și infecțioasă sunt două forme grave ale acestei afecțiuni. Acestea pot duce la transformări permanente la nivelul mucoasei intestinale sau a peretelui abdominal, provocând malabsorbție (o incapacitate de a absorbi substanțele nutritive în timpul digestiei) și alte probleme similare.

Cauze

Există multe cauze diferite pentru diaree la dihori. Aceasta se poate datora unui regim alimentar inadecvat, a unui medicament neindicat, unei reacții la mediu ambiant sau doar a unui deranjament al stomacului. Unele dintre cauzele mai frecvente ale diareei la dihori sunt:
·       Infecțiile bacteriene (ex., Helicobacter mustelae, Campylobacter sp., Clostridium sp.)
·       Infecțiile virale (ex., rotavirus)
·       Infecții parazitare (ex., coccidii, Giardia și Cryptospiridum sp., toate putând afecta inclusiv oamenii)
·       Tulburările metabolice și bolile sistemice – acestea sunt adesea, cauze cronice și debilitante pentru diaree.

Diagnosticul

Medicul dvs. veterinar foarte probabil va recurge la efectuarea unei varietăți de teste de laborator pentru a exclude anumite cauze ale diareei și pentru a diagnostica corect sursa afecțiunii. Unele dintre indiciile care vor ajuta la stabilirea cauzei sunt reprezentate de durata diareei, statusul general de sănătate al dihorului și de existența sau nu a oricăror alte semne cronice de boală.

Dihorii cu tulburări subiacente pot manifesta simptome cum ar fi anemie, un nivel crescut al proteinelor serice și sângerări gastrointestinale.  Unii pot prezenta niveluri anormal de ridicate sau de scăzute ale anumitor proteine din sânge. Coproculturile efectuate în laboratorul medicului dvs. veterinar pot scoate la iveală existența fungilor, bacteriilor sau a paraziților în fecalele animăluțului dvs.

Tratamentul

Tratamentul în cazurile de diaree depinde de cauza primară a afecțiunii. De exemplu, toxiinfecția alimentară poate necesita instituirea terapiei cu lichide pentru rehidratarea pacientului; în alte cazuri, acest tip de diaree, în general, se va remite de la sine. În alte situații, cum ar fi infecțiile bacteriene, fungice sau parazitare, pentru a se însănătoși, dihorul dvs. va avea nevoie de antibiotice, antifungice sau medicamente antiparazitare, prescrise de către medicul dvs. veterinar. Cu toate acestea, în cazurile grave de diaree, dihorul va trebui să fie internat pentru a putea fi monitorizat până când este stabilizat.

Condițiile de Viață și Îngrijirea

În afară de odihnă, un dihor care suferă de diaree va avea nevoie de terapie de susținere și de înlocuire a lichidelor și electroliților pierduți prin scaunele diareice. În cazul în care simptomele și diareea persistă, reveniți cu dihorul la medicul veterinar pentru o reevaluare.